…
Întâia dragoste, întâia despărţire – întâiul coşmar, întâia floare ruptă din sufletul meu şi lăsată să cadă pe un mormânt…
Întâia floare putrezită pe mormântul unei iubiri, al primei mele iubiri, acum părăsit şi uitat, ca şi mireasma petalelor cândva stropite cu lacrimi…
Oh, timpule, uneori mă bucur că treci, că apa ta azvârle în uitare coşmaruri vechi şi petale veştede…
= = = = = = = = =
Despre „întâia floare” au mai vorbit psi şi toţi cei înscrişi în tabelul de la sfârşitul rândurilor ei.
Cioburi de chihlimbar 
Pingback: Provocare-Intaia floare « Cataratorii
nu mi-ai lăsat nimic de spus. 😦 dar mi-ar place să îţi pot aduce un zâmbet!
ApreciazăApreciază
L-ai adus – si l-am pus la pastrare, langa al meu, care supravietuieste intotdeauna 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Colecţionara de cpşmaruri – 2 « Ioan Usca
„Timpul nu mai avea răbdare…”
întâia floare… într-adevăr… Sunt în asentimentul tău.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mă bucur.
ApreciazăApreciază