Cuvinte din trecut – Ciob de autojustificare

Anonimatul e un adăpost. Cu ziduri groase. Eu (hm! de fapt, cine sunt eu?)
– ideile şi sufletul meu adică – sunt înăuntru. Şi numai eu deschid în acest
zid ferestre (niciodată uşi). Le deschid şi le închid după bunul meu plac.

Un blog, un jurnal public ţinut la adăpostul anonimatului, le oferă celorlalti
numai crâmpeie din sufletul meu – din sufletul unei necunoscute.

Ce vreau să spun cu asta? Poate că vreau să mă autojustific, să-ncerc să-mi
iert dorinţa asta de a mă dezvălui în faţa unui public necunoscut…

postat iniţial aici / 15.12.2004

Alte cuvinte din trecut găsiţi la Vero.

Recomandări: Vania

Anunțuri

4 comentarii la “Cuvinte din trecut – Ciob de autojustificare

  1. Pingback: Cuvinte din trecut – 23 martie 2007 | VERONICISME

  2. eu am stat sub anonimat 3 ani…doar cu câţiva am interacţionat pe e-mail, şi asta pentru că m-au abordat ei; cu doi dintre m-am şi împprietenit, au devenit „de suflet” cum se zice; vorbim la telefon, nu ne-am întâlnit niciodată, sau doar o singură dată…chestia asta cu uşile şi ferestrele deschise poate aduce şi „curent”, nu zic nu…până acum însă, e doar o adiere blândă. 🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 8 « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s