(în pauza pauzei mele de toamnă)
Mi-am lăsat umbra pe asfalt…
plângând
sub pomii goi de frunze….
Sau poate râdea,
gâdilată de soarele
zgârcit
al toamnei,
uitată de timp.
Umbra mea căzută din Olimp.
Ai călcat peste ea cu umbra ta
de om,
de vierme, de atom,
de ateu.
Mi-ai umbrit,
OMULE,
umbra de zeu…
Căutaţi aici umbrele altor oameni.
Pingback: Umbra omului | Fata din vis
Pingback: Psiluneli- Umbra omului | Cățărătorii
Pingback: Pe margine de imagine | ropot de secunde...