imaginea inspiratoare, preluată de la Age of Burning Times – via psi
M-ai prins, m-ai prins în luciu de oglindă
Şi crezi că mă păstrezi, captivă, ca pe o pildă,
Imaginându-ţi, cu-a ta minte slabă,
Că m-ai îngenuncheat cumva, degrabă,
C-adânc mă plec pentru că sunt umilă,
Fiindcă de libertatea mea mi-e silă…
O, cum te-nşeli! Mi-e zbuciumul adânc,
Dar nu mă trage, greu, către pământ…
Eu trag, din glie, ca şi din lucirea
În care mă-nveşmântă oglindirea,
O sevă care-mi dă curaj, şi-un dor
Nebun de libertate şi de zbor!
Cioburi de chihlimbar 
Dor nebun de libertate şi de zbor
De acord cu tine numai că nu e uşor
🙂
Libertatea costă mult, de obicei cu mult mai mult decât eşti dispus să plăteşti! Indiferent de monedă! 🙂
ApreciazăApreciază
Libertatea din versurile astea e metaforică…
Şi, într-un fel, aşa e şi în realitate 🙂
Iar în toate felurile e nepreţuită… Şi nu se cumpără 😛 O ai sau nu o ai în tine, eşti sau nu în stare să fii liber, în forul tău interior, în ciuda constrângerilor şi a prejudecăţilor societăţii.
ApreciazăApreciază
Pingback: Gând chemat de o imagine | VeroVers
Ne-am luat libertatea să continuăm poveste,
din pilda versului s-a scris iar poezie.
De-aceea mulţumesc de-adâncul ce luceşte
în inima oglinzii care pare vie. 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că v-aţi luat-o şi-mi place ce aţi scris 🙂
Oglinzile ne poartă din vis într-un alt vis…
ApreciazăApreciază
Pingback: Retrospectivă: LIBERTATEA pe blogul meu | Cioburi de chihlimbar