Pen’ că n-am putut să nu sâsâi, îmi întrerup vacanţa azi (era cât pe ce să zic „zi de vară până-n seară” 😛 ) şi înscriu în tabelul duzinarilor următoarea colecţie de s-uri:
Surâsul sictirit,
scuză semiscofâlcită,
scorbură samavolnic scobită,
sfredelind scândura seninului scorojit,
scară sclifosită, scârţâitoare,
spre scaunul scârnăviei scoborâtoare,
sugerează, scurt, scop siluit,
scame scâlciate,
sângerând sinceritate,
scrumieră spartă sub scrumul soarelui sfărmat,
scenariu silnic schimbat.
sangerand sinceritate tare aproape de adevar este asta 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa mă gândeam şi eu 🙂
ApreciazăApreciază
Reblogged this on ropot de secunde….
ApreciazăApreciază
Sinceritatea simplă, subiectivă, scoate sentimente stranii, subtile sau seci.
O vrem dar nu suntem pregătiţi pentru ea. Doare.
ApreciazăApreciază
Doare, dar ajută. Ca o operaţie, ca un medicament amar…
ApreciazăApreciază
Si inca in ce fel doare….Sacaitor in permanenta, istovitor pe alocuri, chinuitor per ansamblu…
ApreciazăApreciază
Ipocrizia doare mai rău – ca un cuţit în inimă – când o descoperi…
ApreciazăApreciază
Tare frumos scrii, tine-o tot asa 🙂
ApreciazăApreciază