În prim plan, o femeie răsfoieşte un caiet vechi.
— Ia te uită! Versurile pe care i le-am scris mătuşii Pia de ziua ei, acum 39 de ani!
O întrerupe un glas subţirel, miorlăit, şi, cu coada înălţată ca un stindard glorios, de sub scaunul ei îşi face apariţia un motan cu mutra bicoloră, recitând:
— „Dar îţi promit că, dacă reuşesc
Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,
Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,
Palate, turle, temple şi statui…”
Şovăind, femeia îşi duce mâna dreaptă la frunte, parcă întrebându-se dacă e sau nu cazul să-şi facă o cruce maaare, ca să se ducă pe pustii creatura diavolească — deşi i se pare oarecum cunoscută.
— Cine eşti? întreabă, făcându-şi curaj. Grişka în travesti?
El râde — pisiceşte.
— Ei, asta-i! Motanul tău nu-i bun la… metamorfoze. Eu sunt Ilie Pandalie! Nu semăn cu… [gr]avatarul meu?
— Ooof, se…
Vezi articolul original 472 de cuvinte mai mult
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.