… după metoda psi, gazda tabelelor tuturor jocurilor noastre; azi are unul… o frumuseţe! (înmulţită cu numărul de participanţi).
Vreau să zic că mi-a plăcut ideea lui psi şi, NU, n-am anacondeiat-o, am copiat-o pur şi simplu. Adică am căutat şi eu cuvântul „frumuseţe” în acest blog şi, dintre articolele care-l conţineau, l-am ales pe cel mai potrivit – în viziunea mea. (E scris cu numai doi ani şi un pic în urmă, pentru o „duzină”, dar zău că uitasem de el cu desăvârşire! L-am citit, cum s-ar spune, „de nou” 🙂 )
Nu e nevoie să daţi clic pe linkul către el (dacă nu vreţi să vă convingeţi că există într-adevăr). De citit, îl puteţi citi mai jos:
Primăvara trimite vântul în tropot prin gardul de nuiele şi printre crengile de mesteacăn, şi tu îţi închipui că e o formă de sălbăticie, prin care te ameninţă întreaga natură?!
Ei bine, e vremea să-ţi schimbi viziunea, să nu mai zăreşti pretutindeni erupţii de ură. Gândeşte-te că vântul e un cântec menit să-ţi umple inima pustie, gândeşte-te că natura e blândă, că e o mamă iubitoare, ocrotitoare a fiecărui mugur…
Priveşte jumătatea plină a paharului şi-ai să-nveţi astfel să descoperi fărâma de frumuseţe a fiecărei clipe, fie ea oricât de infimă!
bună copierea. cam aşa am păţit şi eu cu poezia mea: mă uitam la ea de parcă o scrisese altcineva! 😀
ApreciazăApreciază
Da, exact aşa păţesc şi eu; şi mă mai şi gândesc că înainte scriam muuult mai bine 😀
ApreciazăApreciază
corect. aşa mă gândesc şi eu… şi mi-e dor de vremurile acelea.
ApreciazăApreciază
S-ar părea că gândim la fel în destul de multe privinţe 🙂
ApreciazăApreciază
credeam ca numai eu patesc asta cand ma apuca recitirea postarilor mai vechi.
ApreciazăApreciază
Eu cred că o păţesc foarte mulţi 😀
ApreciazăApreciază
Frumusetea este relativa, insa este foarte important sa ajungi sa vezi frumosul in fiecare lucru, atunci cred eu ca ajungi sa fii un om implinit!
ApreciazăApreciază
Păi da 🙂
Cam acelaşi lucru am spus şi eu 🙂
ApreciazăApreciază