Să fi orbi. Să nu vedem când raţiunea scrie, clar, NU SE POATE! Să primind imaginaţia-n toate, să ne lăsăm orbiţi de vraja ei – cu scântei. Să-i croim din cuvinte alei.
Să acceptăm imagini minunat măsluite:
Să le punem pe margini poveşti ticluite. Eu cred c-o să-ncerc s-o fac… cândva, în orbirea mea 😛 🙂
Acceptând provocarea de luni şi plecând de la cuvântul „orbind” au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.
Nici nu mă mir… Atâta frumuseţe cum să încapă-n ramă
când spaţiul infinit o cere şi o cheamă?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E drept că revărsarea frumuseţii nu e peste fire; să umple spaţiul e a ei menire.
ApreciazăApreciază
…raţiune şi imaginaţie, coordonate ce pot iniţia frumuseţi. Depinde cum le mânuiesc alţii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întocmai. Întotdeauna depinde…
ApreciazăApreciază
Ce frumos le-ai … anaconde..iat! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Cita 🙂
Dar imaginile le-au anacondeiat alţii. Aş vrea eu să fiu în stare de asemenea anacondeieri! 🙂
ApreciazăApreciază