– pentru provocarea de luni
Şi-au scris un an de zile, tânjind din depărtări,
Şi-au adunat speranţe, vise şi-nfiorări.
Şi prima întâlnire a fost, şi s-a sfârşit
C-o rece despărţire, cu-un vis măcelărit.
Dincolo de cuvinte sunt oameni… din păcate.
Cuvintele-măşti sunt amăgiri cizelate.
Cioburi de chihlimbar 
Cuvinte sincere înseamnă pentru cel ce le rosteşte
un adevăr al lui… Şi câte mai rămân nespuse!
Cel ce ascultă binevoitor sau cel care citeşte
în vorbele acelea pe sine se găseşte
şi poate să încerce a ghici din cele ce-s ascunse.
Doar rareori cei doi au un acelaşi adevăr
şi judecând întregul după un fir de păr
poate avea, aşa cum spui, un trist deznodământ,
iar vina nu-i a nimănui, ci-i, poate, numai în cuvânt…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, exact aşa stau lucrurile 🙂
ApreciazăApreciază