Experiment



Ia să vedem, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, eu în cât timp pot să scriu un articol – articol, articolas drăgălaş, cu vorbărie pe imaş – de cel puţin 300 (trei sute) de cuvinte?

Singur, ar trebui sî mă gândesc mai întâi despre ce să-l scriu, nu?

Păi da – sigur că da! (Întrebarea a fost retorică.)

Am putea să depăn nişte amintiri – din copilărie (fragedă sau nu), din tinereţe, din mansarde

Apropo, vă plac mansardele? Mie da. Chiar foarte mult, serios!

Dar să nu divagăm, eram la capitolul amintiri… Mda, dar oare, dragii mei cititori, chiar v-ar interesa amintirile mele? Sau poate ar trebui să fie nişte amintiri inventate. ca să-mi iasă aşa, mai picante, ca să nu zic mai deocheate… 😛

Da, sigur, am şi amintiri autentice picante şi deocheate. Dar de ce-aş vrea să le fac publice? Ţin la intimitatea mea, că de-aia şi scriu aici sub pseudonim, dar unii ştiu cine e în spatele pseudonimului… Aşa că, neh, amintirile mele picante, deocheate, decoltate, sunt de ţinut numai pentru mine. 😛

Bun, dar, dacă nu sunt amintiri, ce să fie? Vreun articol ca ăsta, pentru „jocul cuvintelor„? Nu, că n-am acum chef să-mi încreţesc mintea ca să bag cuvinte impuse printre falduri, sau ca să scriu despre imagini, de pildă, ca asta?

Imaginea asta , care e, de fapt, un tablou, adică o pânză pe care-a pus culoare un pictor, când n-a avut destui bani ca să stea picior peste picior la cafenea şi s-a mulţumit să stea acasă, în picioare lângă şevalet, trăgând în piept fum doar dintr-un singur trabuc, al lui, şi făcând artă pentru artă, adică încremenind în culoare o impresie, un zâmbet mascat, un turn… Ar fi putut să pună şi un pod, dar nu mai era loc… Sigur, sub pod ar fi încăput şi un spion

Dar nu, trebuie să mă spioneze nimeni. Vă spun chiar eu că am scris articolul ăsta (de 324 de cuvinte) în 35 de minute, necesare pentru tot tacâmul. 🙂

Anunțuri

5 comentarii la “Experiment

      • E simplu. Trebuie să scrii un articol, despre ce vrei şi cât de lung vrei, care să conţină o duzină de cuvinte impuse, exact în forma în care au fost date (nu te apuci să schimbi forma declinând substantivul sau conjugând verbul). Însă cuvintele date sunt scrise întotdeauna fără diacritice, aşa că din punctul ăsta de vedere poţi jongla. De exemplu, fata poate fi folosit drept fata, fată, faţa, fâţa, fâţă. Sau, dacă un cuvânt are mai multe sensuri, îl poţi alege pe care vrei (stea poate fi „o stea” sau „pisicii îi place să stea pe gard”).
        Cuvintele apar săptămânal pe blogul lui Eddie (http://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-92/), odată cu celălalt joc, care constă în scrierea unui articol pe o temă dată (sau despre o imagine). Şi unii le combină uneori, cum am făcut eu aici, adică scriu pe tema dată întrebuinţând cuvintele impuse.
        Iar după ce scrii, te duci la Eddie şi-ţi treci adresa articolului şi numele în tabelul de acolo. De fapt, sunt 2 tabele, pentru cele 2 jocuri.
        Şi în articolul tău trebuie să pui un link către articolul cu tabelele.
        Cuvinte şi tema sunt alese de Eddie – când nu i le sugerează unul dintre participanţi.
        La joc poate participa oricine. Şi nu e obligatoriu să o facă săptămânal, nici să participe la ambele jocuri (şi la duzină şi la tema impusă).
        Sper că am explicat clar. 🙂
        Există şi un blog care ar fi trebuit să fie un soi de istorie a jocului, dar a fost abandonat (din lipsă de timp), cel puţin deocamdată. (https://jocurilecuvintelor.wordpress.com/)

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s