Bun şi feisbucul ăsta, că-ţi mai aduce aminte şi ce-au scris alţii, şi ce-ai scris tu!
Nu ştiţi cine-i Călin? Nici eu nu ştiu, da’ poate aflăm cu altă ocazie.
◄●►
Să nu-mi ziceţi mie Călin dacă nu mă-ntorsei acasă exact la ţanc. La ţanc ca s-aibă mama la cine ţipa. Ea zbieră la mine, io dădui din colţ în colţ… până când mă dădui bătut, încolţii gâsca şi-i tăiai beregata. Şi tot nu-mi găsii liniştea, că mă ocărî (mama, nu gâsca răposată) fiindcă nu-mi pusei şorţ şi-mi stropii ţoalele de sânge. Şi, colac peste pupăză, afurisitul nostru de mâţşui, care oricumse ţine scai de mine şi căruia-i mirosi pesemne a oarece desert, se cocoţă pe lada a veche, aşezată pe cant, lângă perete, şi se-apucă să-mi linchească petele de roşu proaspăt risipite pe coapse. Da-i trăsei ţeapă, că mă răsucii imediat pe-un călcâi şi-l lăsai să miorlăie c-o suferinţă sfâşietoare de inimi.
Cânt de jale-n deşert…
Vezi articolul original 165 de cuvinte mai mult
Cioburi de chihlimbar 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.