Dincolo de cuvinte



Dincolo de cuvinte e poarta unui imens palat al gândurilor adunate la un bal după altul, de dincolo de timp

Dincolo de cuvinte se întinde o alee către grădina unde cântă sufletul, neobosit menestrel şi sfetnic adesea nechibzuit al închipuitului baron din fiecare dintre noi…

Dincolo de cuvintele de mai sus, care nu vor face niciodată epocă, stau clişee şi platitudini servite adesea de subconştient sub masca unei exprimări poetice de duzină. Nu mă intrigă faptul că n-am scornit altceva, mai bun de înscris în tabele lui Eddie, ci doar faptul că am scris ca să mă aflu-n treabă.

O fi grav, domnule doctor?

Care doctor?

Niciunul. Întrebarea e retorică. 😛

Tot retoric mă întreb de ce alţii nu şi-o pun niciodată. :mrgreen: 😈

Anunțuri

Oraşul în care timpul s-a oprit



Se caută pisici negre cu ochi galbeni. Ar trebui să am şi eu o fotografie. Fotografia mea.

Am fost o pisică neagră cu ochi galbeni.

Când?

Nu ştiu când. Cândva, în viitor. Într-una din vieţile mele anterioare.

Da, domnu’ notar, aşa am zis: viaţă anterioară & viitor. Poţi să consemnezi în act. Nu ştiu în ce act. Într-unul d-ăla meseriaş, gen maculatură ştampilată. Deşi mă tem că va avea şi semnătura şi parafa medicului, identice cu alea de pe o reţetă de jeturi de apă rece, scuipate din furtun peste cămaşa mea de forţă.

Pentru că, deşi în eter s-a lansat de ani buni adevărul, voi nu l-aţi priceput.

N-aţi priceput că linearitatea timpului e o iluzie de care nu te scapă decât moartea. E balast, ca şi carnea în care stai o viaţă. Iar moartea e un spaţiu (da, domnu’ notar, aşa am zis), e un spaţiu fără niciun perete despărţitor. Sau, altfel spus, este oraşul în care timpul s-a oprit. Acolo timpul stă pe loc şi tu călătoreşti prin el, fără paşaport, în toate sensurile. Şi de-aia poţi să te întorci în iluzoria lume a vieţii, pentru un nou popas, într-un moment din trecutul popasului tău trecut.

Da, aşa am zis, domnule notar, domnule reprezentat al nepătrunderii. Al nepătrunderii tainelor lumii. Ia-ţi ochelarii de cal de pe nas şi pune-i în etui.

Şi pe urmă poate-o să pricepi că, într-o viaţă anterioară de-a mea, una din viitorul cărnurilor noastre muritoare, am fost pisică cu ochi galbeni. Şi era cel mai frumos galben din paleta universului, să ştii. Ar trebui să am o fotografie de atunci, dar n-am. Nu există încărcător de fotografii. De fapt, nu există niciun fel de încărcător. Pentru că n-ai în ce să-ncarci. Către oraşul în care timpul s-a oprit pleci fără bagaje. Pleci gol. Eşti suflet gol şi laşi urmă un trup golit. Ai priceput?


Domnu’ notar, fă bine şi consemnează că astăzi, 18 ianuarie 2017, îi dedic acest articol lui Cudi, de ziua ei, fiindcă preferă teoriile care te scot în afara turmei.

Obişnuinţa, bat-o vina…



Se pare că am început să ne obişnuim…

Încă un atac terorist?!
Şi ce dacă?!
Noi ne vedem de pisicile şi de câinii noştri, de cărţile noastre, de poeziile noastre, de muzica noastră…
Mergem înainte, noi cum putem şi restul lumii cum poate…
Morţii cu morţii, vii cu vii…

Se pare că am început să ne obişnuim…

Despre cărţi şi nu numai

cah

Nu ştiu cum o fi romanul (Rockstar), că nu l-am citit.

Dar poate fi şi capodopera capodoperelor din toate timpurile, simţul meu estetic nu e atât de dereglat încât să umblu prin lume cu oribilitatea asta sinistră agăţată pe umăr – şi să mai dau şi bani pe ea! :mrgreen:

Aţi luat-o razna, copilaşi! Da’ rău! Sunteţi generaţia extemelor, unii vor numai floricele, siropele, platitudini şi inepţii, ca „minunea” asta de bestseller românesc…

platitudini

… iar alţii cranii seci, violenţă şi pornografie! „Suge-o, Ramona„, nu?

Îmi pare rău că rămâne lumea pe mâna voastră, da’ nu-i nimic de făcut. Nu te poţi pune în calea calamităţilor naturale… 😦

Duzină de cuvinte (inventate) cu Anacondelescu

matildă lăţoasă

Îl cunoaşteţi pe Mayat Anacondelescu? Cel din Vieneland?

E un tip simpatic, între două vârste, încă suplu. De fapt, n-are burtă deloc. Şi nici chelie. Cred că de la suzanax i se trage. Are pile la farmacie, îl ia şi fără reţetă, şi la preţ redus, prinde mereu câte o promoţie. Probabil fiindcă e matildar, ca şi farmacista. Oameni nebuni, pe cuvântul meu! Eu n-aş mai ţine nici în ruptul capului în casă o matildă! E un animal atât de veroce! Da, recunosc, am făcut o încercare, dar n-am rezistat decât o lună! Mi se spusese că toate cartimesc, dar cred că a mea, una din aia lăţoasă, întrecea măsura, mesteca aproape în fiecare zi câte un cotor de carte! Noroc c-am aflat că pot s-o danaesc. Aşa se spune la noi, în Adrianamo, când faci troc – de la „-mi-l mie, na-ţi-l ţie”. Am schimbat-o pe un griskalet. Unul blând, simpatic, durduliu. L-am luat de la un citator adicherishan, şi se ştie că toţi adicherishanii îşi răsfaţă animalele. Şi matilda mea era răsfăţată şi dolofană, exact aşa cum le place citatorilor.

griskalet

De fapt, nu ştiu de ce le plac citatorilor matildele. Cred că e deformaţie profesională, pentru că…

Ei, nu contează, să ne întoarcem la Anacondelescu. Despre el era vorba, deşi… Dacă tot nu-l cunoaşteţi…

Mai bine daţi un clic aici şi căutaţi ceva mai interesant în tabelele lui Eddie.

Ca să fie…

 

Sunt un student stupid, puturos.
În loc să-nvăţ, aprind lumănări.
Mă-nchin şi rog, nu mai cuget, prinos
Aduc pentru sfinţi idei şi frustrări.

Şi-s liber să cred c-aşa-i ideal.
Eroi sunt acei cu duhul sărac.
De sentimente purtaţi pe un val –
Iubire, durere – le rabdă şi le tac.

Ei tac, dar eu scris-am aici…, ca să fie.
Cuvinte ce sună din coadă-am găsit.
La Eddie-n tabel însă – să se ştie! –
Sunt alţii ce-au scris mai mult, mai… gândit.

Perle superblogărite

Am găsit un link către un articol, am citit – şi comentez în stilul meu şerpesc.

Adică uite peste ce-am dat – şi asta doar la o lectură „în diagonală”, că articolul cu pricina e , după gustul meu, cam lunguţ…

1.

„Deja de la inceputul secolului XVI hartia incepe sa prinda avant in toata lumea…”

Hârtia prinde avânt… Adică se fac avioane de hârtie şi se lansează în vânt?

2.

„Din cauza consumului inca mare la nivel mondial de hartie…”

Cum o fi, frate, nivelul ăsta mondial de hârtie?

3.

„… ecranul special nu-i afecteaza somnul cum fac ecranurile LCD clasice…”

Ecranurile… succesurile… 😛

 

Shocking breaking news

logo_superblog3.

Matilda participă la SuperBlog 2013. Îi puteţi citi articolele aici.

Nu ştiţi cine e Matilda? Daţi un clic aici, apoi căutaţi-o în lista personajelor din coloana din stânga.

Vreţi să ştiţi de ce o susţin? Pentru că şi ea mă susţine!

Puritatea în iubire

(psi-luneală)

Ei bine, am descoperit această puritate. Daaa!!!

Am descoperit-o la… peşti 😛 Ea depune icre, el depune lapţi. În afara corpului. Adică fără păcat trupesc! :mrgreen: Iubire pură, ca apa limpede de izvor!

Alte păreri pe aceeaşi temă au astăzi: scorpio, psi şi toţi cei înscrişi în tabelul lui psi.