Şerpoaice, prietenie, joc

---

---

Şerpoaicele n-au prieteni, nu-i aşa?

În fine, poate că lucrurile nu stau obligatoriu astfel. Cu alte cuvinte, poate nu e universal valabil, e un fapt propriu numai şerpoaicelor acre, moralizatoare…

Dar, între noi fie vorba, ce e prietenia?

Susţinere oferită de cineva care îţi cunoaşte lumea interioară şi te acceptă, cu ea cu tot, fără rezerve?

Echivalent al unui refugiu în vremuri grele şi al unui zaiafet în vremuri bune?

Proiect de comuniune experimental paşnică, sau chiar afectuoasă, a lupului din dotare cu lupii din alţi oameni?

M-aş mai strofoca să născocesc şi alte definiţii, dar aveţi noroc, tocmai mi s-au terminat cele 12 cuvinte lansate de a 187-a ediţie a unui joc atins de sindromul lipsei de participare.

Dincolo de cuvinte

---

---

Dincolo de cuvinte e poarta unui imens palat al gândurilor adunate la un bal după altul, de dincolo de timp…

Dincolo de cuvinte se întinde o alee către grădina unde cântă sufletul, neobosit menestrel şi sfetnic adesea nechibzuit al închipuitului baron din fiecare dintre noi…

Dincolo de cuvintele de mai sus, care nu vor face niciodată epocă, stau clişee şi platitudini servite adesea de subconştient sub masca unei exprimări poetice de duzină. Nu mă intrigă faptul că n-am scornit altceva, mai bun de înscris în tabele lui Eddie, ci doar faptul că am scris ca să mă aflu-n treabă.

O fi grav, domnule doctor?

Care doctor?

Niciunul. Întrebarea e retorică. 😛

Tot retoric mă întreb de ce alţii nu şi-o pun niciodată. 😈

Când intri într-un joc, respectă-i regulile!

---

---

Indiferent dacă sunteţi nou sau vechi în joc şi indiferent dacă pentru duzina de cuvinte scrieţi de minune, de duzină sau de-i vine omului să sară de pe punte în cea mai adâncă bulboană de pe râu, respectaţi regulile impuse de mama/tatăl jocului, adică, în primul rând, nu uitaţi (sau nu vă faceţi, în repetate rânduri, că aţi uitat), de la mână pân’ la… taste, să puneţi acoperământ gros pe cele 12 cuvinte cu care jonglaţi. Îngroşaţi-le, fiindcă un text din care sar în ochi mănunchiuri de litere „grase” sau aldine e icoana jocului în cauză, îi e parfum specific, drag celor care ştiu ce-i aia iubire de cuvinte.

Zis-am acestea eu, şerpoaica moralizatoare, pe un ton poate nu atât de blajin cum ar fi trebuit, dar… cred că e întotdeauna nevoie de cineva care să spună:

CÂND INTRI ÎNTR-UN JOC, RESPECTĂ-I REGULILE!

Cântec de lebădă realistă

(cu duzina de cuvinte alese de Eddie)

Lebăda visează
că se găinăţează
pe o hârtie de ziar
murdar,
ţinută de praful greu pe mal,
ca miracol adus de-un val,
în amurg, cu obişnuita-i gălăgie
îmbâcsită de nostalgie,
căci stânca în care făcea cioc-cioc
n-a avut noroc,
a dinamitat-o un escroc,
un fondator de sectă de oameni de paie,
pentru care toate sunt flasce, n-au coaie;
în schiţa lor de vis,
spirala e relief interzis,
se ţin de culmi şi de-abis la distanţă,
turnând în cuvinte banale
siropoase poveşti ideale,
moralizatoare, stereotipe,
făcând bunul simţ să scuipe, să ţipe.

Similitudine

---

---

Citat din „Pe aripile vântului„:

Captură de ecran, cu comentarii de astăzi:

 

---

COMPLETARE (2 aprilie 2017)

Mai adaug un citat (variaţiune pe aceeaşi temă) din „Pe aripile vântului”, pentru a înscrie mâine acest articol în jocul citatelor favorite, dirijat de Zina.

Un singur merit

---

– pentru jocul cuvintelor (110)

Îmi ţin lumânarea-n sfeşnic portabil,
Pentru că sunt curier, sunt călător,
Port în volum cuvântul inflamabil
Şi-mpart a lui culoare tuturor.

M-aplaudă unii ca pe-un semizeu,
Zic că-s destoinic, că am caracter,
Că tot ce spun e piesă de muzeu,
Că accesibil mi-e orice mister.

Dar nu-i matură-o astfel de părere,
Nu-i daţi un loc de cinste în panou,
Nu sunt un amalgam de giuvaere,
Un singur merit am: nu sunt un bou.

Prin creier n-am deloc de reumatism,
Ştiu că nu tot ce-i ruginiu a ruginit,
Nu-mi este teamă de nonconformism,
N-aplaud tot ce de un „guru” mi-e servit.

Poşta electronică – 47 – Pariul

---

---

Această prezentare necesită JavaScript.

---

(Am preluat aşa cum am primit, n-am stat să pun diacritice şi să scot virgulele puse aiurea.)

Poşta electronică – 46 – Sfat pentru pensionari

clic pe imagine pentru mărire

Obişnuinţa, bat-o vina…

---

---

Se pare că am început să ne obişnuim…

Încă un atac terorist?!
Şi ce dacă?!
Noi ne vedem de pisicile şi de câinii noştri, de cărţile noastre, de poeziile noastre, de muzica noastră…
Mergem înainte, noi cum putem şi restul lumii cum poate…
Morţii cu morţii, vii cu vii…

Se pare că am început să ne obişnuim…

Despre cărţi şi nu numai

Nu ştiu cum o fi romanul (Rockstar), că nu l-am citit.

Dar poate fi şi capodopera capodoperelor din toate timpurile, simţul meu estetic nu e atât de dereglat încât să umblu prin lume cu oribilitatea asta sinistră agăţată pe umăr – şi să mai dau şi bani pe ea!

Aţi luat-o razna, copilaşi! Da’ rău! Sunteţi generaţia extemelor, unii vor numai floricele, siropele, platitudini şi inepţii, ca „minunea” asta de bestseller românesc…

… iar alţii cranii seci, violenţă şi pornografie! „Suge-o, Ramona„, nu?

Îmi pare rău că rămâne lumea pe mâna voastră, da’ nu-i nimic de făcut. Nu te poţi pune în calea calamităţilor naturale… 😦