Poşta electronică – 45 – Inepţie



Tocmai am primit următoarea inepţie, emisă pesemne de vreun bou care tocmai a descoperit apa caldă:

Nu te costa nimic sa citesti!
Acesta este un mic text asupra caruia sa reflectezi.
Citeste , nu-ti ia decat 2 minute si-ti face bine.

Acest Tantra vine din nordul Indiei.
Chiar daca esti sau nu superstitios nu ezita sa-l citesti.
Contine cateva mesaje de suflet.

O istorioara traita:
Prietenul meu deschise sertarul dulapului sotiei sale
si scoase un mic pachet invelit in matase.
Acesta, spuse el, nu este un simplu pachet,
este o piesa de lenjerie.
Desfacu pachetul si privi atent matasea si dantela.
L-am cumparat prima data cand am fost impreuna
la New York, acum vreo 8 sau 9 ani,
dar nu l-a folosit niciodata.
Vroia sa-l pastreze pentru o ocazie speciala.
Ei bine, cred ca acum e momentul potrivit.
Se apropie de pat si puse acest pachet alaturi de
alte lucruri aduse de cei de la pompe funebre.
Sotia lui tocmai murise.
Intorcandu-se spre mine imi spuse:
Sa nu pastrezi nimic pentru o ocazie speciala.
Fiecare zi pe care o traiesti este o ocazie speciala.

Ma gandesc intotdeauna la cuvintele lui,
mi-au schimbat viata.

Astazi citesc mai mult ca inainte si fac mai putine
treburi in casa. Ma asez pe terasa si admir peisajul
fara sa ma sinchisesc de buruienile din gradina.
Imi petrec mai mult timp cu familia si prietenii
si mai putin cu lucrul.
Am inteles ca viata este un ansamblu
de experiente valoroase.
De acum nu mai pastrez nimic.
Daca am chef, folosesc paharele de cristal in fiecare zi
sau imi pun haina noua ca sa ma duc la supermarket.
Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru sarbatori.
Nu sunt sigur ce ar fi facut sotia prietenului meu
daca ar fi stiut ca nu va mai fi a doua zi
(o zi la care ne gandim cu nepasare).
Cred ca si-ar fi sunat familia si cei mai buni prieteni.
Poate si-ar fi sunat cativa fosti prieteni pentru a se
impaca sau pt. a se scuza pentru o cearta mai veche.
Imi place sa cred ca ar fi mers probabil sa manace
mancare chinezeasca (bucataria ei preferata).
Toate aceste lucruri marunte nefacute
m-ar enerva mult daca as sti ca orele-mi sunt numarate.
As fi nervos ca nu mi-am mai vazut prietenii
cu care urma sa ma intalnesc “intr-una din zilele astea”.
Nervos ca nu am scris scrisorile pe care intentionam
sa le scriu “intr-una din zilele astea”.
Nervos ca nu le-am spus celor apropiati ca ii iubesc.
Acum, nu mai aman nimic si nu mai pastrez nimic
care poate sa-mi aduca fericire si zambet in viata.

Imi spun ca fiecare zi e speciala.
Fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut este special.

Daca primesti acest mesaj este pentru ca
cineva iti vrea binele si pentru ca la randul tau
si tu ai oameni care-ti sunt dragi.
Daca esti prea ocupat ca sa-l trimiti si altora
si iti spui : “il voi trimite ‘zilele astea’”, va fi cam tarziu
pentru ca s-ar putea sa nu o faci niciodata.
Este un Tantra care-ti aduce noroc, si ti-a fost trimis tie.
Nu pastra acest mesaj, el trebuie sa fie trimis in 96 de ore.
Trimite –l si vezi ce se intampla in urmatoarele 4 zile.
Este adevarat, chiar daca nu esti superstitios.

Trimite la:

  • 1-4 persoane: viata ta se va imbunatati sensibil,
  • 5-9 persoane : viata ta se va imbunatati si se va ridica la asteptarile tale,
  • 9-14 persoane: vei primi cel putin 5 surprize in urmatoarele 3 saptamani,
  • 15 sau mai multe: viata ta se va imbunatati brusc si tot ce ai visat se va realiza.

Am primit acest mesaj. Nu dau niciodata curs
de obicei unor astfel de lucruri dar acum am un motiv
f. bun (pe care-l voi mentiona mai tarziu).

Va salut pe toti. (Si eu pe tine )

Incepe prin a te gandi la ceva care iti doresti intr-adevar.

Persoana care mi-a trimis acest mesaj mi-a spus ca
dorinta i s-a indeplinit in 10 dupa ce a trimis acest mesaj…

La sfarsitul numaratoarei inverse
gandeste-te la o dorinta.
10…
9…
8…
7…
6…
5…
4…
3…
2…
1…
0

Gandeste-te la dorinta.

Trimite acest mesaj la 10 persoane si intr-o ora
dorinta ta se va implini.
Daca nu-l trimiti  se va intampla exact contrariul.

O ZI BUNA ! 

Ei bine, eu tocmai trimis mesajul către cei 237 de urmăritori ai blogului. Deci sunt mai mult de 10, da? Şi mi-am dorit să scriu un roman de mare succes. Sper să aflu peste o oră că l-am terminat. Eventual chiar c-a fost şi publicat! 😛

Sigur, mi-aş fi putut dori şi să-şi rupă mâinile ăia care poluează internetul cu aşa ceva, ca să nu mai tropăie cu ele aiurea pe taste şi pe butoanele mouse-lui  şi să avem, măcar o vreme, o lume virtuală mai curată! :mrgreen:

Mai bine



Vienela spune aici, generalizând mai bine, ceea ce am încercat eu să spun în articolul pe care-l rebloghez.
Ea o face cu o bună doză de blândeţe, eu am făcut-o aprinzându-mă cu violenţă. Sunt un univers al violenţei. Şi cred că ştiu şi de ce.

Cioburi de chihlimbar

Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛

Aruncaţi, fraţilor, cu noroi,
În stânga ei, în dreapta voi,
Scuipaţi pe demoni şi pe zei,
Răfuiţi-vă înverşunaţi cu ei,
Trimiteţi popi-n iad, cu biserica lor,

Vezi articolul original 67 de cuvinte mai mult

Un surâs în noapte

  • alte scrieri pe aceiaşi temă: aici
  • sursa imaginilor: aici

Rănit, s-a ascuns
un surâs în noapte.
Găsiţi-l!
Chemaţi-l să şteargă de sub pleoape
lacrimile,
să şteargă de pe caldarâm
sângele…
Găsiţi-l,
bandajaţi-l…
Acum!
Şi imploraţi-l
s-aducă lumea-napoi,
pe drumul bun!

Duzina cu 13 cuvinte

tavalug, scama, botine, sistem, foarfeca, tip, bilete, intuneric, operare, capac, comun, ziar, presiune

Acestea, de mai sus, sunt cuvintele (12+1, adică unul în plus, spre binele comun al cuvântătorilor jucăuşi, amatori de schimbări). Dacă vreţi să vă jucaţi cu noi, le luaţi frumuşel şi le inseraţi într-un articol de pe blogul personal, exact aşa cum sunt ele, nu le declinaţi şi nu le conjugaţi, singurele variaţiuni permise sunt cele care rezultă prin adăugarea diacriticelor;  de exemplu:

Ţip degeaba la un tip care stă cu nasul în ziar – pesemne n-are bani de-un smartphone, de-aia umblă cu hârţoage desuete.

După ce-aţi inclus toate cuvintele în articol, le bolduiţi/îngroşaţi pe ele şi treceţi adresa lui (a articolului) la Eddie în tabel.

Şi gata, ăsta e modul de operare.

Iar la joc puteţi participa oricând, chiar şi după întoarcerea de la plimbarea protestatară, unde se militează pentru schimbarea sistemului.

Apropo, cum se numeşte sistemul pe care vreţi să-l schimbaţi? Şi cum se numeşte noul sistem, cu care vreţi să-l înlocuiţi? Că presupun – sper –  că vreţi să puneţi ceva în loc după ce se dă Corupţia jos. Numai că asta, Corupţia (a naibii Corupţie, o fi fiind şi ea satanistă, mai ştii? – că-i place rockul, fraţi bigoţi, ne-a tot zdruncinat pe toţi, plus că banu’/şpaga e ochiu’ dracului) nu cedează sub aşa-numita presiune a străzii, nu vrea să demisioneze. Mulţimea care scandează alea-alea-alea în întuneric (iluminatul stradal nu se pune la socoteală, că nu se face cu lumânări cumpărate de la pangar) nu e un tăvălug destul de imaculat ca s-o pună pe fugă instantaneu. Numita Corupţie nu demisionează nici măcar dacă-i promiteţi c-o spitalizaţi (pentru dezintoxicare, că nu-i uşor să renunţe la drogul puterii, nu scapă de el cu un bobârnac, ca de-o nenorocită de scamă)  în viitoarea catedrală şi/sau în toate cele n-şpe mii de biserici construite de-a lungul veacurilor şi de-a latul plaiurilor strămoşeşti; a fost unu’ care le dărăma, da’ – ghinion! – l-au împuşcat părinţii voştri, ocazie cu care au scăpat şi de alte alea după care oftaţi voi (printre altele, nema religie în şcoli).

Oricum, coana Corupţia e tare năzuroasă dacă nu-i convine nici măcar o spitalizare la mănăstirile din nordul Moldovei, unde-ar putea face, de exemplu, niscai terapie cu albastru de Voroneţ, cu siguranţă mai eficace decât ăla de metilen. 😛 Sau poate-ar tenta-o spitalizarea într-o sinagogă, ori în vreo moschee? (Că ar trebui să aibă şi ele dreptul să fie transformate în spitale, nu? Presupun că renunţăm la discriminări.) Ei, spun prostii, în moschee Corupţia ar trebui să intre fără botine, şi ei îi put picioarele, şi duhoarea ne-ar pune probabil tuturor capac.

În fine, scuze, m-am îndepărtat de la subiect, era vorba despre jocul ăsta, cu duzina, nu despre alea-alea-alea, dar n-am de gând să iau foarfeca autocenzurii ca să scap ce tot ce-am spus în plus. Ţin la cuvintele mele, deşi aici le ofer gratis. Nici n-ar avea rost să le vând, că doar nu-s bilete de papagal!

Sau or fi fiind? :mrgreen:

Cert este doar că am avut intenţia să fac din ele un minipamflet. Aştept să-mi spuneţi dacă mi-a reuşit cât de cât sau mai deloc.

Câh

Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛

Aruncaţi, fraţilor, cu noroi,
În stânga ei, în dreapta voi,
Scuipaţi pe demoni şi pe zei,
Răfuiţi-vă înverşunaţi cu ei,
Trimiteţi popi-n iad, cu biserica lor,
Trăgeţi-i Halloween-ului în cur un picior,
 Că ăsta şi vor ăilalţi, ăia pătaţi,
Să căutaţi voi, isterici fanatizaţi,
Alţi vinovaţi. ALŢI VINOVAŢI.
V-aţi trezit toţi să protestaţi,
Să mărşăluiţi, ipocrit îndoliaţi,
După ce răul s-a întâmplat.
Pân-acum de ce nu v-a păsat,
Sfinţi spârcâiţi, bârfitori spălăciţi,
Fanatici cu creierii îmbâcsiţi,
La gură băloşi şi spurcaţi?
Şi pariem că-ntr-o lună uitaţi?
Că vă-ntoarceţi, meschină,
Atenţia spre prima băşină?

Încă o duzină (x3)

 

Da, încă o duzină… Oare cuvintele au fost alegerea unei femei, sau le-a ales un bărbat dornic să-ncânte femeile? Oricum, duzina a ieşit dulce, ca la carte… 🙂 Fericire în suflet, dragoste în inimă, frumuseţe în culoare, flori de primăvară pentru iubite, soţii, mame, bunici… M-am chinuit să strecor toate astea printre cioburile mele de chihlimbar, scăpându-le de dulceaţa în exces, fiindcă mă feresc de diabet 😛 , dar… nu mi-a ieşit cine ştie cine.

Oricum, poftiţi şi citiţi, dacă doriţi! Şi/sau căutaţi ceva mai de soi la Eddie în tabel.

 

Într-o carte mai veche decât lumea stă scris că, an de an, primăvara moare de fericire, i se opreşte inima în piept, ca a unei mame copleşite de dragoste, când i se umplu ochii de prinosul de culoare şi de frumuseţe al fiecărei flori – căci toate îi sunt fiice. Şi toate o jelesc, cu lacrimi de chihlimbar străveziu, o vară-ntreagă. Abia apoi (dacă între timp nu îşi găsesc sfârşitul în vreo vază, sub privirea unei femei) se-ndură toamna să le aducă şi lor o moarte dulce, făgăduindu-le tihnă sub linţoliul iernii, care va pieri la rându-i, lăsând în urmă, pentru ele, o nouă mamă primăvară, o nouă viaţă, o nouă splendoare…

___ ___ ___

Aţi rupt, cu dragoste, din primăvară flori,
şi-n inimă-aţi simţit atunci culoare,
şi-aţi pus în chihlimbar de fericire, clare,
speranţă dulce, vise, fiori peste fiori,
căci aţi crezut că, dând unei femei,
buchetul încă viu, rotundă frumuseţe,
o să vă faceţi viaţa rundă de ospeţe
bogate ca la carte, crema cremei.

Dar câte mame-şi uită răzbunarea
când seceraţi mai mulţi copii îşi văd?
Voi printre flori aţi tot făcut prăpăd –
şi-o să va fie,-n moarte, ţărna grea.

Sănătate curată

 

Am cutreierat pe oarece bloguri şi bloguleţe – adică am hălăduit prin zone unde cea mai captivantă porţiune a spaţiului virtual e aia rezervată pentru comentarii.

Şi, în final, am ajuns la următoarea concluzie:

Nu ştiu cum or fi alte naţii, dar se pare că nouă, românilor, ne place grozav să ne-mpărţim în două tabere şi să ne-njurăm unii pe alţii. Nu suntem în stare să admitem că, între alb şi negru, există nenumărate nuanţe de gri, nu ştim să fim toleranţi, nu ştim să le respectăm altora dreptul la opinie, ţinem musai să le-o impunem pe-a noastră. Cine nu e cu noi, ne e împotrivă. Sau, mă rog, se pare că la modă e să spui că-i „frustrat”; asta aşa, ca să treci la un limbaj „elevat”, după ce-ai ostenit băgându-ţi pula în gurile şi pe beregatele altora – adică făcându-le, desigur, un bine (tocmai am citit pe undeva că sexul oral e sănătate curată 😛 ).

Rugăminte…

(reblogare & anacondeiere & ordin şerpesco-pisicesc)

Nu te pune, bă,
cu Grişka, cu Grişka,
nu când e supărat,
că te ia, te ia, bă, la zgâriat,
şi nu te scapă, bă, nici mă-ta, nici tac-tu,
că nici ei n-a comentat!
Aşa că dă clic pe poză, bă, pe poză,
şi comentează bă, la el, bă,
acolo, bă, acolo, ceva,
că te-ajută şi capu’, şi mâna! 🙂

Mustăţi lungi, gheare lungi

Vezi articolul original