Autobiografie – sau CV, dacă vă place mai mult cum sună

În clubul psi adulmec miros de vacanţă ce vrea să cuprindă şi acest sfârşit de săptămână, aşa că îmi permit să mă joc azi, de una singură, cu ultima „duzină” pusă în scenă, pe care, la vremea ei, n-am luat-o în seamă.

M-am născut – într-un mod bizar, numit alipire prin armonie – într-o scorbură de suflet. După o primă sclipire de cerc monocromatic, m-am însufleţit într-un siaj de şerpească unduire şi, cu inima înotând în lacrima mamei, care m-ar fi vrut dependentă de ea pe veşnicie şi căreia i-am dăruit o fluturare de iubire înnodată într-o batistă, am plecat să pun greutăţile vieţii pe propriile-mi cântare.