Coşmarul

Mi-a venit ideea târziu, tabelul s-a închis, dar, iată, trec la un nou stil de anacondeiere – acolo unde se poate. Adică anacondeiez ce rebloghez 🙂

Pe rugul de aer încins,
sâmbure de blestem s-a aprins,
arzând boboci de floare
când a înmuiat ceara din lumânare,
scurgând-o pe morminte,
sub tălpi de războinici fără minte,
obtuzi sau doar apatici,
sau mercenari zănatici,
fiare
cu cizmele adunătoare
de pulbere grea,
praf cenuşiu de boală rea,
pecingine peste tablourile din lumea veche,
care cu verdele făcea pereche.
Dar verdele a fost cuprins de streche
când s-au scorojit visele,
când a umplut coşmarul zilele.

ropot de secunde...

Boboci de floare agonizează pe rugul de aer torid, sub sâmbure de blestem care a înmuiatceara lumânărilor uitate pe morminte stâlcite de războiniciapatici, cu tălpile îngreunate de pulbere, caricatura presărată ca o boală grea peste tablourile unei lumi odată verzi.

Aşa începe coşmarul… când fiareadunătoare de arginţi umplu gropi de gunoi cu visuri scorojite.

Aici daţi clic luni!

Vezi articolul original

Şotron [întârziat]

şotronul care m-a inspirat, văzut pe blogul lui Scorpio

Nu-i aşa că seamănă-a om
domnul Şotron?
Omul şotron, lipit de asfalt
de-un pumn din înalt.
Stafie de cretă, blestemată
s-ajungă loc de joacă!

.

Despre şotron au mai scris, ieri, adică la timpul potrivit, nu ca mine, cu întârziere: psi, tibi, blueriver, redsky, cita, scorpio, vânt de toamnă, virusache, almanahe, dagatha, dictatura justiţiei, rokssana

.

Pingurile dimineţii: Vania,.Gabriela-Elena, Theodora