Dincolo de cuvinte

---

---

Dincolo de cuvinte e poarta unui imens palat al gândurilor adunate la un bal după altul, de dincolo de timp…

Dincolo de cuvinte se întinde o alee către grădina unde cântă sufletul, neobosit menestrel şi sfetnic adesea nechibzuit al închipuitului baron din fiecare dintre noi…

Dincolo de cuvintele de mai sus, care nu vor face niciodată epocă, stau clişee şi platitudini servite adesea de subconştient sub masca unei exprimări poetice de duzină. Nu mă intrigă faptul că n-am scornit altceva, mai bun de înscris în tabele lui Eddie, ci doar faptul că am scris ca să mă aflu-n treabă.

O fi grav, domnule doctor?

Care doctor?

Niciunul. Întrebarea e retorică. 😛

Tot retoric mă întreb de ce alţii nu şi-o pun niciodată. 😈

Mai bine

---

---

Vienela spune aici, generalizând mai bine, ceea ce am încercat eu să spun în articolul pe care-l rebloghez.
Ea o face cu o bună doză de blândeţe, eu am făcut-o aprinzându-mă cu violenţă. Sunt un univers al violenţei. Şi cred că ştiu şi de ce.

Cioburi de chihlimbar

Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛

Aruncaţi, fraţilor, cu noroi,

În stânga ei, în dreapta voi,

Scuipaţi pe demoni şi pe zei,

Răfuiţi-vă înverşunaţi cu ei,

Trimiteţi popi-n iad, cu biserica lor,

Vezi articolul original 67 de cuvinte mai mult

Întâlnire

– pentru provocarea de luni

Şi-au scris un an de zile, tânjind din depărtări,
Şi-au adunat speranţe, vise şi-nfiorări.
Şi prima întâlnire a fost, şi s-a sfârşit
C-o rece despărţire, cu-un vis măcelărit.

Dincolo de cuvinte sunt oameni… din păcate.
Cuvintele-măşti sunt amăgiri cizelate.

Cadou

– pentru duzina de cuvinte şi provocarea de luni:

Te rog să-mi faci cadou un gând
dintr-o revistă cu vise-n cuvânt,
ca să mi-l ducă-o privire-n memorie,
să se lipească de timp, de istorie;
un gând răspuns la o întrebare,
inel de slove într-o scrisoare,
veste-poveste despre-o canapea
şi despre oameni iubind dragostea.

 

Şi vă invit să treceţi în revistă şi linkurile către tot ceea ce s-a scris pentru o duzină şi, respectiv, pentru o provocare de la începuturile jocurilor.

 

Încă o anacondeiere

originalul

---

---

Bat cuvinte la poarta ta?
Nu le asculta,
nici azi,
nici mâine.
La idele lui august nu muşca din pâine,
chiar dacă-i coaptă, în idei bogată,
şi-ai să râzi altă dată…
Poate că eu,
poate că tu,
poate că da,
poate că nu…
Trupul cărei viori crezi c-a amuţit sub cuvinte?
Nu vorbi, vorba minte.

Duzina de cuvinte: Socializare…

… la munte şi la mare, la umbră şi la soare

E posibil să schimbi cuvinte: cu unii, cu alţii, cu nimeni – adică singur tu, în mintea ta… tra-la-la. E chiar acolo, în inima noastră, ea, lecţia despre vorbe pe care n-o poţi uita. Dorinţa de a socializa. De aceea am scris aici, şi eu, şi alţi amici – un tabelul lui psi e plin, şi slovele vin şi vin…

Cânt… sunt…

– cuvinte rimate într-o doară, iar şi iară… –

M-am născut într-o seară de primăvară, pe o creangă de cireş, dintr-un iureş de vânt… şi, de atunci, cânt. Cânt despre amurg, despre zori, mă uit la soare cu ochi de flori, adun din ploaie fiori, ghicesc viitorul în nori…

Sunt plinătate şi singurătate, sunt zi şi noapte, viaţă şi moarte… Sunt unicat şi sunt toate…

Sunt vis, gând, suflet plăpând, dor călător, tăcere şi patimă, surâs şi lacrimă…

Sunt tot ce poate înflori în minte – mai mult decât încape în cuvinte…

Şapte duzini şi un îndemn

prima

.
Mă ţii prizonier în orice anotimp – într-al prieteniei, într-al iubirii suave, într-al pasiunii oarbe…

Hipnotică, făptura ta, uneori chip fără trup, alteori trup ce-mi prinde privirea, nelâsându-i răgaz să se înalţe către chip, dansează, în fiecare dimineaţă, pe fiecare rază de soare… şi mă urmează apoi, ceas de ceas – pecete pusă de destin peste întreaga-mi viaţă…

În seri târzii de vară, te văd pe cer, purtând în păr grădini de stele…

Şi cad involuntar în genunchi, copleşit de parfumul fiinţei tale, când te apropii ca să mi te dai în dar, stăpână a luminii mele…

________________________________

a doua

Seri după seri, cutreier grădini ale unui anotimp uitat – dar involuntar al fiecărui ceas în care se-adâncesc genunchi de destin prizonier, eliberat, într-un chip sau altul, de dimineaţa hipnotică…

________________________________

a treia

Seri, dar grădini,

dimineaţă hipnotică,

chip prizonier,

genunchi involuntar,

anotimp,

ceas,

destin

…

________________________________

a patra

Ce anotimp mi te-a dat în dar,

hipnotică floare, chip de cleştar?

În ce dimineaţă m-am trezit,

prizonier al unui ceas fericit?

Oare din ce grădini te-a cules

(involuntar, sau fiindc-a ales

stând seri de-a rândul în genunchi )

ăst destin ce ne leagă, mănunchi?

________________________________

a cincea

Prin grădini, de dimineaţă,

Stă o babă şugubeaţă,

Care ţine pe genunchi

Seri legate într-un mănunchi,

După ce le-a adunat

Ceas cu ceas, pe înnoptat.

O priveşti, involuntar,

Cum bea rouă din pahar,

Sau, în anotimp mai rece,

Ţurţuri cum pe buze-şi trece.

E blajină, chip zbârcit,

De destin înţelepţit,

Dar râde, hipnotică,

– Cotoroanţă mitică –

Şi te face prizonier,

Cu un hohot pişicher.

________________________________

a şasea

Ceas involuntar,

Ce chip dai în dar.

În grădini uitate,

În seri fermecate?

Anotimp străin,

În genunchi, senin,

Ia-ţi al tău destin:

Prizonier de ceaţă,

Rob de dimineaţă,

Hipnotică viaţă…

________________________________

a şaptea

M-am întors. Revin mereu în acest anotimp. Da, mereu, adică în fiecare an. Odată pe an. Echinocţiul mă ţine prizonier şi mă eliberează în fiecare primăvară hipnotică. Sunt liber să cad în genunchi în faţa verdelui ei crud, să mă minunez în chip şi fel de fiecare ceas al horbotei de floare de pe pomii tineri, să visez pasiuni răscolitoare în seri cu aromă de pământ reavăn, să mă îmbăt de cântecul fiecărei grădini la sărbătoarea învierii vegetale, să sorb apa vie a norilor în fiecare dimineaţă ploioasă, să mă întreb cine sunt, cel fel de destin am primit în dar, să ridic involuntar din umeri, încercând zadarnic să mă scutur de povara neştiinţei… Dar nu-i aşa că nici voi nu ştiţi răspunsul? Nu-i aşa?!

________________________________

________________________________

Nu ştiu să scriu aşa ca ei, nu-mi iese-n nici-un anotimp, hipnotică e slova lor, parcă venind din larg de timp… Involuntar stau în genunchi în ceas târziu din multe seri şi mă gândesc că ei ştiu vraja de dimineaţă a lui ieri, că prizonier le e cuvântul şi îl plantează în grădini spre-a da în dar frumoasa-i floare pentru prieteni şi străini, c-au un destin care îi leagă de vers şi de metaforă, ştiu în ce chip se face vinul de vorbe într-o amforă… Şi vă îndemn să îi citiţi, să-i savuraţi pe îndelete, cu câte-un clic pe-aceste nume să-i invitaţi să vă desfete: psi, alma nahe, scorpio, dor, vavaly, lili3d, tiberiu, lafee, abisurile, dia na, roxana, dictatura justiţiei, some words, silving, max.

O „duzină” plagiată şi una inventată

.

DUZINA PLAGIATĂ:

Cuvântul brut
e-un fel de lut…
Îl prind în palme şi-l frământ,
şi-l leg cu panglică de gând…
Din curcubeu iau o firimitură
şi-o împletesc în ţesătură…
Şi-mi iese ceva diferit,
orgolios şi… trudit!
Dar curgerea cuvântului nu vrea să cânte!
Şi nu e rotundă, are colţuri – cu umbre!
Ajung la limită, sau dincolo de ea,
şi zac, cu visele, păpuşi stricate, în noaptea grea…
Însă atunci soseşte muzica, alinătoarea mea –
susur de vis, magie de catifea…

*

DUZINA INVENTATĂ:

Când nu înţelegeam cum poate fi pământul o lume rotundă, când îmi imaginam că bolta cerului e o limită, când voiam să pun mâna pe curcubeu, luându-l drept panglică, dar mă temeam de tunet, crezându-l glasul brut al unui zeu orgolios, când timpul era probabil diferit, căci curgerea lui părea atât de lentă, când nu ştiam cum e să ai o trenă croită din ţesătura amintirilor… atunci, zâmbind printre păpuşi, credeam în magie şi nu cunoşteam decât durerea juliturilor de pe genunchii aflaţi cu mult sub tivul rochiţei de catifea.

*

În afară de psi, care ne-a dăruit cele 12 cuvinte, şi de Călin, pe care l-am plagiat, au mai „duzinit”:

1.	Scorpio	2.	tibi
3.	vero	4.	vero
5.	carmen pricop	6.	dor
7.	Tibi 2	8.	Ursul
9.	Some Words	10.	Dictatura Justitiei
11.	dagatha	12.	roxdumitrache
13.	angelaglobal

Poşta electronică – 24 & Duzina de cuvinte: Radio Erevan

… … …

Radio Erevan emite încă – nu e o minciună. Pentru că nu e desuet. Pentru că, fără el, tot omul ar fi mai sărac, viaţa şi-ar pierde coloratura… 🙂

Iată aşadar cum le răspunde ascultătorilor:

Un ascultător: Acum, în capitalism, vechea deviză leninistă: „Învăţaţi ! Învăţaţi ! Învăţaţi !” mai stârneşte vreun ecou ?

Radio Erevan : Da, stârneşte un adevărat freamăt în masă, dar în forma: „Înhăţaţi ! Înhăţaţi ! Înhăţaţi !

*

Un copil: Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor ?

Radio Erevan : Când e paznicul adâncit în somn.

*

Un ascultător: Cine a fost Cristofor Columb ?

Radio Erevan : Primul socialist: nu ştia unde merge, habar n-avea unde se află şi toate acestea pe banii contribuabililor.

*

Un ascultător: Ce este statistica ?

Radio Erevan : Este ceva asemănător costumului de baie: arată multe, dar ascunde  inexorabil esenţialul !

*

Un ascultător: Cine a fost cel mai nefericit şi cel mai ghinionist om de pe Glob ?

Radio Erevan : Iuri Gagarin, pentru că, după ce s-a oferit voluntar să piloteze un nou tip aparat de zbor şi a înconjurat globul pământesc de şapte ori, tot în URSS a căzut.

*

Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?

Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat imens de mult !

*

Un tânăr logodnic: Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic ?

Radio Erevan : Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui.

*

Un ascultător: Ce poţi face când doctorul îţi interzice să te apropii de votcă ?

Radio Erevan : Bei votca de la distanţă, cu paiul.

*

Un grup de ascultători: De ce în China femeile merg în urma bărbatului, iar în America se întâmplă mai rar lucrul acesta ?

Radio Erevan: In China, când o femeie merge în urma soţului înseamnă că-l respectă. In SUA, când o femeie face acelaşi lucru, înseamnă că-l urmăreşte.

*

Un ascultător amărât din România: De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie ?

Radio Erevan : De gât.

*

O tânără ascultătoare, nevinovată şi pudică: De ce multe fete se căsătoresc cu bătrâni care înoată în bani ?

Radio Erevan : Fiindcă sunt foarte miloase ! Vor să-i salveze de la înec !

*

Un ascultător: Prin ce a rămas celebru Războiul de 100 de ani ?

Radio Erevan : Prin faptul că atunci au apărut centura de castitate şi meseria de lăcătuş mecanic !

*

Un ascultător: Există vreo asemănare între istorie şi sutien ?

Radio Erevan : Desigur ! Una foarte mare ! Amândouă deformează realitatea !

*

Un ascultător: Cum se îmbracă eschimoşii ?

Radio Erevan : Repede !

*

Un ascultător: De ce romanele poliţiste sunt scrise, cu mici excepţii, numai de bărbaţi ?

Radio Erevan : Fiindcă femeile nu ştiu să păstreze un secret până la capăt.

*

Alt copil: Nene, ce face găina după ce a ouat ?

Radio Erevan : Publicitate !

*

Un ascultător: Există în viaţa unei femei 10 ani cu adevărat frumoşi ?

Radio Erevan : Absolut ! Cei dintre 28 şi 30 de ani.

*

O ascultătoare: Ce este un corp transparent ?

Radio Erevan : Ceva prin care se poate vedea. Exemplificăm: gaura cheii !

*

Un ascultător: Ce este un an lumină ?

Radio Erevan : Pe noi nu ne interesează, noi plătim consumul lunar.

*

Un alt copil: Cât poate trăi o cămilă fără să bea apă ?

Radio Erevan : Până moare.

*

Primul copil: Nene, de ce toate magazinele din Bucureşti au gratii la ferestre ?

Radio Erevan : Ca să se obişnuiască patronii cu puşcăria…

*

Un şofer din România: O Dacie 1300 poate lua o curbă de 90 de grade cu o viteză de 120 de kilometri pe oră ?

Radio Erevan : Bineînţeles că poate, dar numai o singură dată…

*

O bunicuţă: Nepoţelul meu are 11 ani. Pot să încep să-i fac educaţie sexuală ?

Radio Erevan : Puteţi, dacă vreţi să aflaţi noutăţi.

*

Un ascultător: Ce poate face o femeie cu soţul ei care se uită tot timpul după fuste ?

Radio Erevan : Vă sugerăm să-l trimiteţi într-o vacanţă în …Scoţia.

*

Un ascultător: Câţi miliardari sunt în România ?

Radio Erevan : Nu ştim, dar, până să va răspundem, au mai apărut câţiva.

*

Un tânăr ascultător: Azi mă însor. Puteţi să-mi daţi un sfat ?

Radio Erevan : Deja este prea târziu.

*

Aveţi legătura cu blogul lui psi, care emite şi din tabel! 😀