Puritatea în iubire

(psi-luneală)

Ei bine, am descoperit această puritate. Daaa!!!

Am descoperit-o la… peşti 😛 Ea depune icre, el depune lapţi. În afara corpului. Adică fără păcat trupesc! :mrgreen: Iubire pură, ca apa limpede de izvor!

Alte păreri pe aceeaşi temă au astăzi: scorpio, psi şi toţi cei înscrişi în tabelul lui psi.

Duzina de cuvinte – despre dragoste

(anacondeiere dublă)

Azi le-am anacondeiat  pe Vero şi pe psi; iniţial o anacondeiasem numai pe psi (am o slăbiciune pentru ea, din punctul ăsta de vedere), dar, după ce am citit-o şi pe Vero, mi-a venit ideea să leg cele două anacondeieri într-o mică poveste (terminată, după părerea mea :P).
Citiţi originalele aici, la Vero, şi aici, la psi.
La psi vă aşteaptă şi un tabel, pe care amatorii de „duzini” sunt invitaţi să-l ia la clicuit! 🙂 Îl redau şi eu, urându-vă lectură plăcută!

1. tibi 2. Scorpio
3. vantdetoamna 4. carmen pricop
5. vavaly 6. maya
7. Dictatura Justitiei 8. Griska
9. Vero 10. Some Words
11. cammely 12. lili3d

.

Don Juan Intergaláctico

În amurg, când i-a intrat în casă furtuna, spărgându-i un geam, s-a grăbit să se lase în genunchi lângă măsuţa scundă, îndepărtând, cu mâini ude de ploaie, pâinea fărâmiţată şi resturile fripturii de pui, zburătăcite de vânt peste atlas. Tocmai se pregătea să pună în el două flori, câte una pentru fiecare dintre cele două despărţiri din aceea zi. Fiindcă în atlasul galaxiei, cu burta doldora de petale presate, fiecare altă mumie vegetală arunca peste câte o altă hartă umbra lacrimilor unei alte femei.

Şi nu trecea la o nouă iubire decât după ce închidea cel puţin una veche în acel cimitir al amintirilor, pe a cărui copertă tare sprijinea apoi o foaie albă ca inocenţa noii sale alese, spre a aşterne, în cinstea ei, cu mână fermă, slovele unui poem:

Să gonim împreună o furtună,
să ştergem petele ude de pe amurg,
să rătăcim cu Altas printre cedrii,
să ajungem din urmă un cuvânt.
Să coasem drumuri pe petale de flori,
să ne trezim sub burta rece a lunii,
să rupem tăcerea lacului nopţii,
să creştem în el genunchi,
să naştem împreună aripi de vânt.
Să sărutăm un pui de umbră,
să-l hrănim cu pâinea din grâne,
să rupem în două un gând.
Toate câte sunt să ne adape,
toate pentru tot să ne-ajungă!
Să rodim, sub soare şi sub lună,
oameni goi ţinându-se de mână.
Nicio furtună între noi să nu vie,
să ne râdă lumina ochilor de umbră,
sub burta albastră a cerului.
Să legăm un amurg de păpădie.
să inventăm pâinea din flori,
azimă, ca s-o pui sus,
pe scara lui Iacob, unde ţine
Atlas vânt pe genunchi.
Din două lacrimi limpezi,
daruri ude dintre ceruri,
să ni se-adape inima cu dor.
Toate pentru tot să ne-ajungă!
Frumoşi şi goi, ţinându-ne de lună,
să luminăm iubirea împreună!

Două duzini

.

O zână (sau o vrăjitoare), aparent nepăsătoare, cu albă bonetă, mi-a şoptit în taină, trimiţându-şi spre mine, de la mare distanţă (de prin Ardeal, de peste şapte văi şi şapte coaste de deal), freamătul de baghetă, că azi, din miez de noapte şi până ce altă noapte va goni altă seară, aste cuvinte ce par să vă sară în ochi, aici, ca nişte şiruri de negre furnici, vor fi de multe ori întrebuinţate, fără sfială, toate. Vă vor cânta cu glas virtual de păsări fermecate, dacă veţi avea curaj să urcaţi, clic cu clic, cu pas de voinic, trepte abrupte ce pornesc din castelul-tabel deschis cu cheia psi (pe care-o să-l înalţ, treptat, şi aci):

1. tibi 2. mitzaa
3. carmen pricop 4. tibidoi
5. Vero 6. duzinile mele
7. Gara pentru doi 8. La Fee
9. Dictatura Justitiei 10. Scorpio
11. dor 12. lili3d
13. cita 14. roxana
15. Dia na 16. cammely

du.
Închei aducându-mi şi eu obolul, o plagiere/oglindire a „ciotului de poveste” încropit de Vero:

Cobor de pe deal în fapt de seară, pe poteci abrupte, străbătând grăbită distanţa ce ne desparte. Ajung în sat odată cu lumina albă trimisă de lună peste aripi de păsări adormite în susurul şoptit al doinei tale de dor. Îţi pătrund în odaie fără sfială, căci nu mai suntem unul pentru altul o taină. Şi, cu gesturi aparent nepăsătoare, îmi scot fără vorbe boneta, spunându-ţi că te iubesc cu freamătul părului revărsat din căuşul ei  peste umeri.

Duzină anacondeiată

sau NIMENI NU LE IA ANACONELOR DUZINA DE LA GURĂ!

Onorabila soţie ştia din experienţă că bărbatul său construise, din ceea ce trecea drept bunătatea lui înnăscută, o suprafaţă sferică, un loc geometric nu tocmai abstract, cu efecte psihice ce se voiau dureroase. Îi alesese drept centru plexul ei solar, ca să trimită într-acolo, ecou după ecou, reverberaţia fiecărui pas greşit pe care ştiau amândoi că îl făcuse, îl făcea sau avea de gând să-l facă ea. Aşa şi numai aşa lua el atitudine. Coloratura furiei nu-i stăpânea niciodată obrajii, care îi reflectau în schimb zâmbetul luminat de superioritatea înţelegerii şi a îngăduinţei, crezând că astfel îi hărăzea ei chinul remuşcărilor.

Numai că ea îşi lua libertatea de a i se cuibări la piept, susurându-i la ureche:

– Eşti supărat?

– N…nuu, bâiguia el, şi conturul vinovăţiei ei, din ce în ce mai incert, se mistuia în focul îmbrăţişării.

Iată ce duzinari i s-au mai alăturat azi lui psi:

1. La Fee 2. tibi 1
3. tibi 2 4. Vero – anacondeiata zilei 😛
5. cita 6. dor
7. Dunia 8. Dictatura Justitiei
9. Andreotti 10. cammely
11. Scorpio
13. Max 14. vavaly
15. incognito 16. dagatha

Poşta electronică – 26 & psi-luneală: Am fost odată prieteni…

… … …

Mi-a fost odată prieten…

___________________

Alte psi-luneli găsiţi la: psi, almanahe, jora, Vero, Virusake, scorpiuţa, carmen-dictatura, Carmen Pricop, Tibi, dor de dragoste, SimonaR, cammely, Drugwash