Poşta electronică – 47 – Explicaţie



Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea trăieşte de pe-o zi pe alta.

Într-o astfel de zi, în orăşel apare un turist german care se opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze acolo, dar vrea să vadă mai întâi camerele, şi depune drept gaj o bancnotă de 100 de Euro.

Oooo… Proprietarul îi dă cheile câtorva camere.

1. Imediat ce începe neamtul să urce scările, hotelierul ia bancnota, fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2. Măcelarul ia cei 100 de Euro, fuge în celălalt capăt al străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3. Tăranul ia bancnota şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti din orăşel.
4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă si isi achită consumaţiile servite pe credit.
5. Cârciumarul ia cei 100 de Euro şi-l dă prostituatei de la bar, pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6. Femeia fuge la hotel şi isi plăteşte datoria la camera cu cei 100 de Euro.
7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare germanul, cere gajul înapoi, pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei, şi părăseşte orăşelul.

ASADAR:
– Nimeni nu a produs nimic.
– Nimeni nu a câştigat nimic.
– Toţi participanţii au scăpat de datorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor.

Tocmai aţi aflat cum funcţionează pachetul salvator al U.E.

Anacondeieri

(un soi de definiţie)

Anacondeierile sunt ceva între plagiere, răstălmăcire, parodie şi replică, un joc iniţiat de mine dintr-o toană şi practicat apoi, mai ales de mine, cu ocazia duzinilor şi a psi-lunelilor (jocurile de bază ale clubului psi). Am luat de fiecare dată câte un alt articol – al altcuiva, evident – participant la jocul clubului din acea zi  şi l-am rescris în stilul meu. N-am cerut niciodată permisiunea „victimei”şi am pus întotdeauna un link către postarea ei. (Şi, cu o singură excepţie, nimeni nu mi-a luat asta în nume de rău.)