Eu şi morile de vânt

ropot de secunde...

După ce-am văzut că ultimul articol premiat la SuperBlog se cheamă „Iubesc să citesc”, am încropit mesajul de mai sus cu gândul să-l pun pe Facebook[1], prin cât mai multe locuri. Însă pe urmă m-am întrebat:

Cine mă cred? Am impresia că sunt buricul pământului, că pot să schimb eu oamenii şi lumea, că le pot impune părerea mea, că-i pot trage, cu vreo forţă fabuloasă, în susul pantei pe care-au început să alunece? Hai să fim serioşi! Nu-i mai bine să-mi văd de belele mele în loc să mă bat cu morile de vânt?

(Uneori am impresia că-ncep să semăn din ce în ce mai mult cu mătuşa Pia. Ea se credea înzestrată cu un soi de drept de veto.)

---

[1] Oricum o s-ajungă acolo, prin intermediul acestui articol 😛

Vezi articolul original

Mere anacondeiate

====================================

• aceasta este o anacondeiere; sunteţi invitaţi să mai citiţi şi altele, aici
• „victima” zilei: o membră mai nouă a clubului psi, care nu agreează anacondeierile
• alte psi-luneli: în tabelul lui psi

Tu, baba mea ciufută, cu mutra numai nori,
Ce-ai zice tu, măi babo, de ne-am iubi, în zori,
Sub mărul nostru putred, aşa, zbârciţi şi goi,
Cu vlaga-mi renăscută o clipă pentru noi?

Ne vom iubi cumva sub mărul cel uscat,
Pentru c-o încercare nicicând nu-i un păcat…
Ne-or condamna nepoţi, copii prefăcuţi
Ce cred că-n iarna vieţii vor fi mai puţin sluţi…

Un singur trup vom fi în zorii dimineţii,
Chiar de ne vom da duhul gustând ispita vieţii,
Chiar de-om sfârşi în flăcări din iadul inventat,
Unde te trimit popii şi fără de păcat!

Şi-ngroapă-ne sub mere, tu, Doamne, de-am greşit
Păstrând pofta de viaţă în trupul veştejit.

Duzina de cuvinte: Întrebare

---

---

Ne-am albăstrit cerurile, ne-am înverzit poienile, ne-am albit zăpezile, ne-am înroşit obrajii, ne-am ghicit dorurile, ne-am sorbit lacrimile.

Ai încolţit în mine, ne-am dorit rodul, am zidit din noi.

Am ruginit împreună.

Oare de aceea s-o fi zvonit că ne-am iubit?

---

Găsiţi alte duzini în tabelul lui psi, mâţul de pe pervazul unui club care sărbătoreşte azi trei ani de existenţă.

Puritatea în iubire

(psi-luneală)

Ei bine, am descoperit această puritate. Daaa!!!

Am descoperit-o la… peşti 😛 Ea depune icre, el depune lapţi. În afara corpului. Adică fără păcat trupesc! Iubire pură, ca apa limpede de izvor!

Alte păreri pe aceeaşi temă au astăzi: scorpio, psi şi toţi cei înscrişi în tabelul lui psi.