Peste poate



Tot omul mai minte când şi când. Aşa găseşte el cu cale. Pentru asta nu există vindecare.

Diplomatul o face cu vorbe bune, privindu-te în ochii şi oferindu-ţi cel mai plăcut surâs din lume, scriitorul încropeşte minciuni ce se bucură uneori de o atât de mare căutare încât ajung bestselleruri, ghinionistul e prins cu ocaua mică şi devine fiul ploii, silit să-şi poarte o viaţă tinicheaua legată de coadă…

Dar unele minciuni sunt, cum s-ar zice, peste putinţă… De aceea nu mi se poate cere mie să dau acum cu gura tastatura despre inocenţa sufletului! Am uitat de mult cum e când posezi aşa ceva, iar copiii şi necuvântătoarele nu-mi pot descrie trăirile lor.

Reclame

Altă duzină (de cuvinte)…

… fără titlu

Pârtie! Pârtie! Părtie!

Faceţi loc,

nu pot

să mă strecor ca un ţipar!

Azi am primit un bun de tipar!

Faceţi loc, cât de cât, între cărţi!

La o parte cu toţii, cu trageţi la sorţi!

Nu staţi ca la şcoală, după note la pândă!

Sâc, o să vă rămână aşteptarea flămândă!

Pe voi, pe fiecare, scrie falit!

Doar eu am izbutit

înainte

intre

zilele-n sac!

(Pentru că tac, cat şi fac!)

Am terminat-o cu nota nouă,

sunt noua deţinătoare a celei de zece!

Nu sunt distantă,

dar păstraţi distanţa,

oricum nu mă puteţi întrece,

m-am ştiut distanţa

şi-am ajuns

sus,

la înaltul cat

sub acoperiş răsfăţat

mai ceva

ca

un urs panda drăgălaş,

adorat papanaş,

căruia i se sorti

să-şi facă veacul pe-aici…



Vreţi să ştiţi ce-am tipărit?

Nimic, fireşte,

mai sus v-am minţit… 😛 😆

Deci, căutaţi, înţelepţeşte,

prin tabelul lui psi,

unde cred c-oţi găsi

alţi duzinari, mai sinceri ca mine,

care scriu mai mult şi mai bine.