Poveste dragă

– trei catrene şi-o misivă –

♥ ♥ ♥

Poveste, dragă poveste,

Ştii de unde izvorăşte

Gândul ce te-a zămislit?

Dintr-un dor neîmplinit!

♥ ♥ ♥

Draga mea poveste dragă

Te-am trăit o vară-n întreagă,

Prin poiene, prin unghere…

Rodul tău azi ţâţă-mi cere!

♥ ♥ ♥

Are mama o poveste…

Dragă-i e, şi-o străjuieşte,

O ascunde de bărbat,

O trăieşte de-i plecat…

♥ ♥ ♥

M-am gândit să-ţi scriu, poveste dragă, ca să ştii că te-aştept. Fac pregătiri pentru tine. Îţi văd castelele, munţii, apele, pădurile şi livezile. Îţi văd prinţii şi prinţesele, împăraţii şi preoţii, zânele şi vrăjitoarele, zmeii-paraleii, animalele ce ştiu a grăi omeneşte… Pot înfăţişa totul de-a fir a păr, pot descrie toate personajele cu lux de amănunte, îţi pot spune cum se numesc, pe cine iubesc, pe cine urăsc… Ceea ce-mi lipseşte eşti chiar tu, firul care leagă tot ce-am înşiruit. Haide, vino la mine, ghem, scul sau jurubiţă… Ba ai putea veni chiar şi în chip de caier, cunosc mai multe tocătoare miorlăite, dispuse să-mi dea o gheară de ajutor… Numai să vii, să vii odată! Ce zici? Poate luna viitoare…?

♥ ♥ ♥

Pentru alte poveşti dragi mergeţi la psi, şi apoi mai departe, pe firul linkurilor din tabelul pe care-o să-l descoperiţi.