Întâlnire

– pentru provocarea de luni

Şi-au scris un an de zile, tânjind din depărtări,
Şi-au adunat speranţe, vise şi-nfiorări.
Şi prima întâlnire a fost, şi s-a sfârşit
C-o rece despărţire, cu-un vis măcelărit.

Dincolo de cuvinte sunt oameni… din păcate.
Cuvintele-măşti sunt amăgiri cizelate.

Umbra omului

(în pauza pauzei mele de toamnă)

Mi-am lăsat umbra pe asfalt…

plângând

sub pomii goi de frunze….

Sau poate râdea,

gâdilată de soarele

zgârcit

al toamnei,

uitată de timp.

Umbra mea căzută din Olimp.

Ai călcat peste ea cu umbra ta

de om,

de vierme, de atom,

de ateu.

Mi-ai umbrit,

OMULE,

umbra de zeu…

Căutaţi aici umbrele altor oameni.