Principii anacondeiate



Nu m-am mai ţinut de mult de aşa-numitele anacondeieri. Însă azi, având chef de joacă, mi-a venit ideea să anacondeiez „mândria şi prejudecata” Vienelei. Şi iată rezultatul:

Nu ești buricul universului şi nici măcar al pământului. Mai presus de tine sunt mulți, destul de mulți. Ca tine sunt şi mai mulți, prea mulţi.

Dar ai încredere în tine.  Mândreşte-te cu ceea ce poți, cu ceea ce faci, cu originea ta. Nu trăi imitându-i pe alţii. Fii propriul tău stăpân, stăpân pe gânduri şi pe sentimente şi, dacă nu dăunează grav existenţei tale, pe fapte. Pentru că nu se poate fără să accepţi compromisuri (eroii sunt morţi, nu uita!  😈 ), pleacă-ţi capul în faţa altuia dacă numai aşa poţi să-ţi câştigi pâinea, dar scuipă în sinea ta pe el şi pe părerea lui.

„Libertatea este necesitatea înţeleasă.”

(definiţie clasică)

Însă gândurile sunt libere (dacă ai grijă să nu-ţi spele vreo turmă de pe facebook creierii  😛 ).