Ca să-mi fac… două damblale

Coana Matilda are limbariţă… 😛 😀
Sper c-o să se priceapă la fel de bine şi să-l ţină pe Grişka, că n-aş vrea să mă zgârie DACĂ o să-i iau lui Pandalie luni un interviu! 😆

ropot de secunde...

În prim plan, o femeie răsfoieşte un caiet vechi.

— Ia te uită! Versurile pe care i le-am scris mătuşii Pia de ziua ei, acum 39 de ani!

O întrerupe un glas subţirel, miorlăit, şi, cu coada înălţată ca un stindard glorios, de sub scaunul ei îşi face apariţia un motan cu mutra bicoloră, recitând:

„Dar îţi promit că, dacă reuşesc
Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,
Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,
Palate, turle, temple şi statui…”

Şovăind, femeia îşi duce mâna dreaptă la frunte, parcă întrebându-se dacă e sau nu cazul să-şi facă o cruce maaare, ca să se ducă pe pustii creatura diavolească — deşi i se pare oarecum cunoscută.

— Cine eşti? întreabă, făcându-şi curaj. Grişka în travesti?

El râde — pisiceşte.

— Ei, asta-i! Motanul tău nu-i bun la… metamorfoze. Eu sunt Ilie Pandalie! Nu semăn cu… [gr]avatarul meu?

— Ooof, se…

Vezi articolul original 472 de cuvinte mai mult

Eu şi morile de vânt

ropot de secunde...

După ce-am văzut că ultimul articol premiat la SuperBlog se cheamă „Iubesc să citesc”, am încropit mesajul de mai sus cu gândul să-l pun pe Facebook[1], prin cât mai multe locuri. Însă pe urmă m-am întrebat:

Cine mă cred? Am impresia că sunt buricul pământului, că pot să schimb eu oamenii şi lumea, că le pot impune părerea mea, că-i pot trage, cu vreo forţă fabuloasă, în susul pantei pe care-au început să alunece? Hai să fim serioşi! Nu-i mai bine să-mi văd de belele mele în loc să mă bat cu morile de vânt?

(Uneori am impresia că-ncep să semăn din ce în ce mai mult cu mătuşa Pia. Ea se credea înzestrată cu un soi de drept de veto.)


[1] Oricum o s-ajungă acolo, prin intermediul acestui articol 😛

Vezi articolul original

Perle superblogărite

Am găsit un link către un articol, am citit – şi comentez în stilul meu şerpesc.

Adică uite peste ce-am dat – şi asta doar la o lectură „în diagonală”, că articolul cu pricina e , după gustul meu, cam lunguţ…

1.

„Deja de la inceputul secolului XVI hartia incepe sa prinda avant in toata lumea…”

Hârtia prinde avânt… Adică se fac avioane de hârtie şi se lansează în vânt?

2.

„Din cauza consumului inca mare la nivel mondial de hartie…”

Cum o fi, frate, nivelul ăsta mondial de hârtie?

3.

„… ecranul special nu-i afecteaza somnul cum fac ecranurile LCD clasice…”

Ecranurile… succesurile… 😛

 

Ştii ce-i fain să iei cu tine în tren?

ropot de secunde...

catastif Ce carte groasă, tipule, ce groasă!
E musai s-o sprijini pe masă
Şi nu o poţi citi decât acasă… 😦
Dacă pleci pe teren,
Cum s-o iei cu tine în tren,
Când ai bagaje o droaie?
Asta, zău, ar fi prea de oaie!

Mai bine ascultă-aici un refren:
Ştii ce-i fain să iei cu tine în tren
Când pleci, cu bagaj, pe teren?
Un ebook, tipule, un ebook!
E uşor, şi-o să ai şi-un alt look!
Ştiu un magazin online bun!
Nu aştepta, cumpără acum!

kindle eBook Reader Kindle Wi-Fi

Ascultă ce-ţi spun, e folositor!
E ideal pentru orice cititor!
Ai o bibliotecă la purtător!
E asul din mânecă, as de caro!
Ştii magazinul MarketOnline.ro?
Vezi „detalii eBook-uri”, lămureşte-te,
Apoi ia-ţi un Kindle, fericeşte-te!

Şi-o să cântăm în cor un refren:
Ştii ce-i fain să iei cu tine în tren
Când pleci, cu bagaj, pe…

Vezi articolul original 137 de cuvinte mai mult

Doctorul cu magazin la numărul 12

ropot de secunde...

pc-4851 Domnule doctor, motanul meu vrea perna!
Ştii, şi el e tigrat, tot aşa…
De-aceea vrea „medicamentul” ăsta!
În ce doză e bine să-l ia?
Adică… Poate să doarmă în voie pe el?
Şi ziua, şi noaptea, oricât şi la fel?

Domnule doctor, ţi-am găsit numărul de telefon…
Eşti doctor pe bune, da? Nu mă-mbeţi cu sifon!
Poftim? De ce mă-ndoiesc, de ce-am întrebat?
Păi ai magazin, şi-asta-mi pare, ştii… Nu, nu ciudat!
Atât de frumos încât… n-am crezut că e-adevărat!
Eşti doctor cu magazin! Oricând doresc, pot trece
Pe strada Blănari, pe la numărul doisprezece!
Da, sigur, ştiu unde e! În capitală, în Bucureşti…
Acolo, domnule doctor Deco, consulţi, lecuieşti…
Lecuieşti case, aşa am citit, aşa mi s-a spus,
Dai urâtul afară: nu-l iei, nici una nici două, pe sus,
Ci-l izgoneşti subtil, discret, treptat, pe nesimţite,
Plasând obiecte-leacuri prin locuri potrivite.
Şi, ştii, am şi eu o casă…

Vezi articolul original 130 de cuvinte mai mult