acesta este o psi-luneală, o adaug colecţiei de aici
Uită-mă şi uită-te,
printre clipe pierde-te…
Peste dor şi peste stele,
peste lacrimile mele,
peste pumnul meu de clipe,
vin uitările să ţipe
ţipăt lung de noapte grea,
ţipăt lung de boală rea…
Însă e mai bine-aşa!
Uită-mă şi uită-te,
printre clipe pierde-te…
…
Întâia dragoste, întâia despărţire – întâiul coşmar, întâia floare ruptă din sufletul meu şi lăsată să cadă pe un mormânt…
Întâia floare putrezită pe mormântul unei iubiri, al primei mele iubiri, acum părăsit şi uitat, ca şi mireasma petalelor cândva stropite cu lacrimi…
Oh, timpule, uneori mă bucur că treci, că apa ta azvârle în uitare coşmaruri vechi şi petale veştede…
= = = = = = = = =
Despre „întâia floare” au mai vorbit psi şi toţi cei înscrişi în tabelul de la sfârşitul rândurilor ei.
Cioburi de chihlimbar 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.