…
O lebădă albă, o lebădă neagră…
Imagini contrare molipsitoare pentru spectatorii cu dragoste de frumos în vene, imagini ce le rămân îndelung pe retină, ca desenate cu cretă, pentru zbura apoi – fiecare dintre ele un fluture speriat – când răsună focurile de armă.
De pe malurile opuse ale lacului, cei doi magi se săgetează cu priviri ce poartă ura unui eon întreg.
Magul alb a împuşcat lebăda neagră.
Magul negru a împuşcat-o pe cea albă.
Sângele atinge apa ca un sărut, şi urma lăsată de buzele rujate ale morţii nu piere prea lesne în adâncuri, aşteptând să fie imortalizată în detaliu de arbitrul cu camera video.
Scorul dintre bine şi rău e iarăşi egal, lumea e echilibrată.
Dar spectatorii nu aplaudă.
În sufletele lor sunt mările de lacrimi ale planetei, jalea unei lumii în care echilibrul condamnă viaţa să se hrănească cu moarte…
= = =
Pentru echilibrare – presupun că vreţi să citiţi şi ceva mai optimist, mai vesel – mergeţi la psi şi apoi acolo unde vă vor conduce link-urile din tabelul ei.
Pingback: hors d’oeuvres « Almanahe
Dar nici tu nu esti pesimist… ci doar realist. Asta este echilibrul Universului in care viata se hraneste cu moarte…
ApreciazăApreciază
Multumesc, cu precizarea ca nu sunt realist, ci realista 😀
ApreciazăApreciază
vaaai… sa-mi fie rusine… Scuza-ma!! am incurcat borcanele 😐
ApreciazăApreciază
Nu-i bai – nu-ti face probleme! 🙂
ApreciazăApreciază
astăzi ţi-aduc eu poză, căci cuvinte…le ai tu pe-ale tale!
ApreciazăApreciază
Saru’ mana, poza e faina 🙂
ApreciazăApreciază
m.ai lasat fara cuvinte…:))
ApreciazăApreciază
Noroc ai ai pus unele (foarte frumoase) pe blogul tau, mai inainte 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte Marile iubiri ? « Dictatura justitiei
Oli, plec la cursuri. Azi în mod sigur ne citim.
ApreciazăApreciază
Bine, Carmen! Eu o să mai fiu azi un picuţ, până pe la ora 14…pe urmă o să ies în natură.
ApreciazăApreciază
Cine e Oli? 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – iubire « Tiberiuorasanu's Blog
Ai asezat cu atata maiestrie cuvintele alea, ca nu mi-a mai ramas nimic de spus ! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, Zina 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte-Indarjire « Cataratorii
hotărât lucru, azi e zi melancolică… bonjour tristesse? nu, nu… hai mai bine să spunem că magul alb plutea pe o lebădă neagră şi vice versa. vrei?
ApreciazăApreciază
Vreau 🙂
E mai putin realist, dar mult mai romantic, si foarte frumos… Si recunosc ca mie nu mi-a trecut prin cap ideea asta 😦
ApreciazăApreciază
Sunt si eu un fluture speriat care totusi, inainte sa zboare..se intreaba, tu esti fluturitza sau fluturas??? :))
Randuri melancolice cu iz de tristete..dar care merg exact acolo unde trebuie-la suflet
ApreciazăApreciază
Sunt o fluturitza (ana conda!), incantata ca randurile ei merg la suflet! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Separeul « Ioan Usca
Mare dor de veşnicie avem, nu-i aşa? Şi ne râde în nas fiecăruia câte un mag…
M-ai pus pe gânduri.
ApreciazăApreciază
Dar e bine sa cadem uneori si pe astfel de ganduri, nu?
ApreciazăApreciază
E bine, că mai scriem una, alta :))
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Pingback: duzina de cuvinte “noi doi” « ECLIPSA DE MARTE
Bună !
Anacondele, de fiecare dată sunt ultima care scriu și aproape niciodată nu reușesc să citesc tot ce scrieți voi ceilalți.
Mă simt vinovată.
Azi dimineață , în fuga mare , am deschis toate blogurile care apucaseră să posteze Duzina și am scris câteva cuvinte ca să mă pot abona la comentarii.
Zăpăcită am scris din greșeală Oli, Almanahe și-a dat seama de greșeală și mi-a răspuns.
Îți cer iertare , n-am vrut să fiu nepoliticoasă.
Revenind la ceea ce ai scris, m-ai impresionat cu viziunea pe care ai avut-o cu cei doi magi și mai ales cu concluzia că publicul n-a fost încântat.
Perfect adevărat.
ApreciazăApreciază
N-ai de ce sa-ti ceri iertare, nu m-am suparat, m-am amuzat doar – si eram curioasa! 🙂
Si ma bucur ca ti-au placut magii mei – multumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: FEMEI IMORTALIZATE IN PORTRETE DE CATRE PICTORI CELEBRI (1) » Zinnaida
Reblogged this on ropot de secunde….
ApreciazăApreciază
O tragedie frumoasă sau un echilibru tragic? Oricum ar fie, îți mângâie corzile sensibile.
ApreciazăApreciază
Asta mă bucură 🙂
ApreciazăApreciază