Invitaţie la rugăciune



Mă întreb cum mi-ar ieşi anacondeierile unor rugăciuni blogărite. Poate c-o să fac măcar o încercare. 🙂

Blog de jocuri

Salut! Venim, astăzi, cu o provocare ce ar putea să vi se pară patetică. Neobişnuită este, pentru că vă invităm să scrieţi pe blogurile voastre câte o… rugăciune.

there_is_always_hope_by_krzyho

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte rugăciunea drept o „încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă”. Despre un astfel de “contact” ar fi vorba şi-n provocarea noastră. Indiferent cum alegeţi să abordaţi acest “contact”, în versuri, cu mulţumiri sau cereri, în stilul clasic, mai în glumă sau mai în serios, ne-am bucura foarte mult să răspundeţi pozitiv invitaţiei noastre. Şi dacă veţi scrie pe această temă, vă rugăm să lăsaţi linkuri spre “rugăciunile” voastre comentând la acest articol. Vom alcătui şi updata o listă cu rugăciunile inspirate de această invitaţie. Nu există termen limită pentru această provocare – scrieţi când puteţi, când doriţi.

Ştim că nu este tocmai o provocare uşoară…

Vezi articol original 73 de cuvinte mai mult

Restul vieţii sub cerul liber

Încă o mică doză de cârcoteală:

UNIVERSUL CÂRCOTELILOR

Vai de mine, domnu’ Manoilă, mă tem c-o să vă petreceţi restul vieţii sub cerul liber! Nu ştiţi că oamenii imaculaţi nu fac politică? Recunosc că, din când în când, se găseşte câte unul care-ncearcă, dar ori se lasă foarte repede păgubaş, ori se murdăreşte! :mrgreen:

Vezi articol original

Care e alternativa?



Nu intru prea des în „universul cârcotelilor”, dar când am dat de asta n-am regretat, fiindcă m-a distrat. 😀

UNIVERSUL CÂRCOTELILOR

Şi care a alternativa, domnu’ Andrei Ruse?

  • Faceţi cartea poştă, daţi-o din mână în mână, asiguraţi circuitul cărţilor în natură, să dea dracu’ faliment editurile şi librăriile?
  • La tomberon cu ea, culturalizaţi copiii străzii?
  • Pe foc, pe foc cu ea, dac-aveţi unde face focu’?
  • Duce-ţi-o la WC dacă-i hârtia fină, să nu zgârie bunătate de ţesuturi sensibile?
  • Învăţaţi pisica s-o deschidă, să se pişe şi s-o-nchidă, să fie totul igienic, ca la carte?

Vezi articol original

Mai bine



Vienela spune aici, generalizând mai bine, ceea ce am încercat eu să spun în articolul pe care-l rebloghez.
Ea o face cu o bună doză de blândeţe, eu am făcut-o aprinzându-mă cu violenţă. Sunt un univers al violenţei. Şi cred că ştiu şi de ce.

Cioburi de chihlimbar

Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛

Aruncaţi, fraţilor, cu noroi,
În stânga ei, în dreapta voi,
Scuipaţi pe demoni şi pe zei,
Răfuiţi-vă înverşunaţi cu ei,
Trimiteţi popi-n iad, cu biserica lor,

Vezi articol original 67 de cuvinte mai mult

Taina

De pe noul blog:

IUBIRI ÎNGHESUITE

alambicUmblat-ai prin alb ocean de zăpadă,
Din ger păstrat-ai ţurţuri în barbă,
Şi sătul eşti de vânt şi polei?
Loc lângă sobă-ţi găsesc, dacă vrei.
Ştiu, nu îţi place mămăliga cu lapte,
Dar am pentru tine castane coapte.
Şi ceai de prune ţi-aduc – un pic;
L-am fiert chiar eu, în alambic,
Ca tata, când era cârciumar
Puţin mai jos de cercul polar.
Ceai fiert şi răsfiert, ca s-adune grade,
Precum se cere, precum se cade…
Dintre băuturi e, zău, a mai faină,
Le-o spun tuturor, nu e o taină.
Taina e despre inima mea.
Nici beată nu spun cât loc ai în ea!


Mărturisirea mea s-a învârtit în jurul unei duzini de cuvinte pe care-au mai plimbat-o pe taste şi alţii; îi găsiţi pe toţi aici.
Cât despre alambic - l-am împrumutat de aici.

Vezi articol original

Îmi plac femeile elegante

Îmi place cum gândeşte autorul.
Păcat că s-a născut prea târziu, nu în timp util pentru mine! :mrgreen:

Dar pot măcar să-i fac reclamă, atât cât e posibil cu slabele mele puteri bloggeristice!

palavrageli

Sunt bărbat şi e firesc să-mi placă femeile.

femeie

Nu sunt imun la chemarea cărnii lor de sex opus. Sunt în stare să găsesc ceva apetisant la oricare dintre ele, dar unele îmi plac mai mult decât oricare altele. Pe scurt, mă dau gata femeile elegante.

Şi acum îngăduiţi-mi, vă rog, s-o spun pe larg:

Îmi plac femeile care au eleganţa în suflet, în privire, în trăsături, în liniile trupului şi în ţinută, în inflexiunile glasului… Femeile care au eleganţa în sânge.  Femeile a căror eleganţă înnăscută îi împrumută stambei virtuţile mătăsii. Femeile care, în zdrenţe fiind, pot merge cu capul sus, cu eleganţa unor regine înveşmântate în aur şi purpură. Femeile care nu-şi leapădă eleganţa odată cu hainele, femeile elegante chiar şi în goliciunea lor.

Îmi plac femeile care iubesc cu eleganţă, femeile care mint cu eleganţă, femeile care înşeală cu eleganţă. Chiar şi femeile care mă părăsesc cu eleganţă.

Îmi plac…

Vezi articol original 314 cuvinte mai mult

După sărbători

Link-Ping e denumirea iniţială a blogului „Floarea de loldilal”, locul de unde mi-am împrumutat – cu acte în regulă – poza de profil de FB.

FLOAREA DE LOLDILAL

Din partea Asociiei Ouălor  Nevopsite de Pretutindeni (AONP) pentru oricare dintre ouăle vopsite invadatoare, via Ling-Ping:

Vezi articol original

Deschide-le poarta

VeroVers

Motto:

„Om bun, deschide-ne poarta,
Dă-ne o coajă şi nu ne goni,
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea…”
— Dan Andrei Aldea – Om bun

„A bone to the dog is not charity. Charity is the bone shared with the dog, when you are just as hungry as the dog.”
— Jack London

Li-s ochii trişti, li-s paşii trişti, când pribegesc, încet, sfrijiţi,
Lihniţi de foame, rebegiţi, dar şi de… dragoste lihniţi.
Şi totuşi unii îi iubesc, şi totuşi poarta le-o deschid,
Şi rând pe rând îi tot primesc, ca să nu le mai fie frig.
Dar iarna-i grea, şi lemnele nu cresc ca iarba-n bătătură,
Şi-o gură-n plus e-o gură-n plus, chiar de nu vrea numai friptură.

— Eu sunt sărac, precum vă par; dar am iubire,-un infinit!
Aşa am strâns şaizeci şi cinci, netulburat i-am găzduit.
Nu, nu, nu sunt copil naiv, şi nici n-am arcă, nici vapor,

Vezi articol original 284 de cuvinte mai mult