Categorie reblog
Invitaţie la rugăciune
Mă întreb cum mi-ar ieşi anacondeierile unor rugăciuni blogărite. Poate c-o să fac măcar o încercare. 🙂
Salut! Venim, astăzi, cu o provocare ce ar putea să vi se pară patetică. Neobişnuită este, pentru că vă invităm să scrieţi pe blogurile voastre câte o… rugăciune.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte rugăciunea drept o „încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă”. Despre un astfel de “contact” ar fi vorba şi-n provocarea noastră. Indiferent cum alegeţi să abordaţi acest “contact”, în versuri, cu mulţumiri sau cereri, în stilul clasic, mai în glumă sau mai în serios, ne-am bucura foarte mult să răspundeţi pozitiv invitaţiei noastre. Şi dacă veţi scrie pe această temă, vă rugăm să lăsaţi linkuri spre “rugăciunile” voastre comentând la acest articol. Vom alcătui şi updata o listă cu rugăciunile inspirate de această invitaţie. Nu există termen limită pentru această provocare – scrieţi când puteţi, când doriţi.
Ştim că nu este tocmai o provocare uşoară…
Vezi articolul original 73 de cuvinte mai mult
Captură de ecran
Restul vieţii sub cerul liber
Încă o mică doză de cârcoteală:
Vai de mine, domnu’ Manoilă, mă tem c-o să vă petreceţi restul vieţii sub cerul liber! Nu ştiţi că oamenii imaculaţi nu fac politică? Recunosc că, din când în când, se găseşte câte unul care-ncearcă, dar ori se lasă foarte repede păgubaş, ori se murdăreşte!
Ce ziceţi?
Care e alternativa?
Nu intru prea des în „universul cârcotelilor”, dar când am dat de asta n-am regretat, fiindcă m-a distrat. 😀
Şi care a alternativa, domnu’ Andrei Ruse?
- Faceţi cartea poştă, daţi-o din mână în mână, asiguraţi circuitul cărţilor în natură, să dea dracu’ faliment editurile şi librăriile?
- La tomberon cu ea, culturalizaţi copiii străzii?
- Pe foc, pe foc cu ea, dac-aveţi unde face focu’?
- Duce-ţi-o la WC dacă-i hârtia fină, să nu zgârie bunătate de ţesuturi sensibile?
- Învăţaţi pisica s-o deschidă, să se pişe şi s-o-nchidă, să fie totul igienic, ca la carte?
Mai bine
Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛
Vezi articolul original 67 de cuvinte mai mult
Taina
De pe noul blog:
Umblat-ai prin alb ocean de zăpadă,
Din ger păstrat-ai ţurţuri în barbă,
Şi sătul eşti de vânt şi polei?
Loc lângă sobă-ţi găsesc, dacă vrei.
Ştiu, nu îţi place mămăliga cu lapte,
Dar am pentru tine castane coapte.
Şi ceai de prune ţi-aduc – un pic;
L-am fiert chiar eu, în alambic,
Ca tata, când era cârciumar
Puţin mai jos de cercul polar.
Ceai fiert şi răsfiert, ca s-adune grade,
Precum se cere, precum se cade…
Dintre băuturi e, zău, a mai faină,
Le-o spun tuturor, nu e o taină.
Taina e despre inima mea.
Nici beată nu spun cât loc ai în ea!
Mărturisirea mea s-a învârtit în jurul unei duzini de cuvinte pe care-au mai plimbat-o pe taste şi alţii; îi găsiţi pe toţi aici. Cât despre alambic - l-am împrumutat de aici.
Îmi plac femeile elegante
Îmi place cum gândeşte autorul.
Păcat că s-a născut prea târziu, nu în timp util pentru mine!
Dar pot măcar să-i fac reclamă, atât cât e posibil cu slabele mele puteri bloggeristice!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.