Duzina cu 13 cuvinte

tavalug, scama, botine, sistem, foarfeca, tip, bilete, intuneric, operare, capac, comun, ziar, presiune

Acestea, de mai sus, sunt cuvintele (12+1, adică unul în plus, spre binele comun al cuvântătorilor jucăuşi, amatori de schimbări). Dacă vreţi să vă jucaţi cu noi, le luaţi frumuşel şi le inseraţi într-un articol de pe blogul personal, exact aşa cum sunt ele, nu le declinaţi şi nu le conjugaţi, singurele variaţiuni permise sunt cele care rezultă prin adăugarea diacriticelor;  de exemplu:

Ţip degeaba la un tip care stă cu nasul în ziar – pesemne n-are bani de-un smartphone, de-aia umblă cu hârţoage desuete.

După ce-aţi inclus toate cuvintele în articol, le bolduiţi/îngroşaţi pe ele şi treceţi adresa lui (a articolului) la Eddie în tabel.

Şi gata, ăsta e modul de operare.

Iar la joc puteţi participa oricând, chiar şi după întoarcerea de la plimbarea protestatară, unde se militează pentru schimbarea sistemului.

Apropo, cum se numeşte sistemul pe care vreţi să-l schimbaţi? Şi cum se numeşte noul sistem, cu care vreţi să-l înlocuiţi? Că presupun – sper –  că vreţi să puneţi ceva în loc după ce se dă Corupţia jos. Numai că asta, Corupţia (a naibii Corupţie, o fi fiind şi ea satanistă, mai ştii? – că-i place rockul, fraţi bigoţi, ne-a tot zdruncinat pe toţi, plus că banu’/şpaga e ochiu’ dracului) nu cedează sub aşa-numita presiune a străzii, nu vrea să demisioneze. Mulţimea care scandează alea-alea-alea în întuneric (iluminatul stradal nu se pune la socoteală, că nu se face cu lumânări cumpărate de la pangar) nu e un tăvălug destul de imaculat ca s-o pună pe fugă instantaneu. Numita Corupţie nu demisionează nici măcar dacă-i promiteţi c-o spitalizaţi (pentru dezintoxicare, că nu-i uşor să renunţe la drogul puterii, nu scapă de el cu un bobârnac, ca de-o nenorocită de scamă)  în viitoarea catedrală şi/sau în toate cele n-şpe mii de biserici construite de-a lungul veacurilor şi de-a latul plaiurilor strămoşeşti; a fost unu’ care le dărăma, da’ – ghinion! – l-au împuşcat părinţii voştri, ocazie cu care au scăpat şi de alte alea după care oftaţi voi (printre altele, nema religie în şcoli).

Oricum, coana Corupţia e tare năzuroasă dacă nu-i convine nici măcar o spitalizare la mănăstirile din nordul Moldovei, unde-ar putea face, de exemplu, niscai terapie cu albastru de Voroneţ, cu siguranţă mai eficace decât ăla de metilen. 😛 Sau poate-ar tenta-o spitalizarea într-o sinagogă, ori în vreo moschee? (Că ar trebui să aibă şi ele dreptul să fie transformate în spitale, nu? Presupun că renunţăm la discriminări.) Ei, spun prostii, în moschee Corupţia ar trebui să intre fără botine, şi ei îi put picioarele, şi duhoarea ne-ar pune probabil tuturor capac.

În fine, scuze, m-am îndepărtat de la subiect, era vorba despre jocul ăsta, cu duzina, nu despre alea-alea-alea, dar n-am de gând să iau foarfeca autocenzurii ca să scap ce tot ce-am spus în plus. Ţin la cuvintele mele, deşi aici le ofer gratis. Nici n-ar avea rost să le vând, că doar nu-s bilete de papagal!

Sau or fi fiind? :mrgreen:

Cert este doar că am avut intenţia să fac din ele un minipamflet. Aştept să-mi spuneţi dacă mi-a reuşit cât de cât sau mai deloc.

Câh

Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛

Aruncaţi, fraţilor, cu noroi,
În stânga ei, în dreapta voi,
Scuipaţi pe demoni şi pe zei,
Răfuiţi-vă înverşunaţi cu ei,
Trimiteţi popi-n iad, cu biserica lor,
Trăgeţi-i Halloween-ului în cur un picior,
 Că ăsta şi vor ăilalţi, ăia pătaţi,
Să căutaţi voi, isterici fanatizaţi,
Alţi vinovaţi. ALŢI VINOVAŢI.
V-aţi trezit toţi să protestaţi,
Să mărşăluiţi, ipocrit îndoliaţi,
După ce răul s-a întâmplat.
Pân-acum de ce nu v-a păsat,
Sfinţi spârcâiţi, bârfitori spălăciţi,
Fanatici cu creierii îmbâcsiţi,
La gură băloşi şi spurcaţi?
Şi pariem că-ntr-o lună uitaţi?
Că vă-ntoarceţi, meschină,
Atenţia spre prima băşină?

Încă o duzină…

Confesiunea unui lider… imaginar

Cunoaştere, recunoaştere, decizii, renaştere… Cuvinte înşirate, în intimitate, spre a deveni jurnalul meu cifrat, pură elucubraţie, vers înnodat, totdeauna ţinut, şi aflat, într-un loc de unde se inspiră clica ce mă admiră, gata să apară, în fapt de seară, pură în concepţiile sale, etalând piroanele de care-şi agaţă idei despre viaţă cu nimic mai prejos decât un vis găunos 😛

Atât de la mine. De la alţii, aici, mai mult şi mai bine.

Poşta electronică – 5 – Greierele românesc şi furnica

1. VERSIUNEA ELVEŢIANĂ

  • Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
  • Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
  • Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
  • Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
  • Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat.

SFÂRŞIT

2. VERSIUNEA ROMÂNEASCĂ

  • Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
  • Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
  • Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
  • Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
  • Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.
  • Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
  • Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.
  • Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească „cât se cuvine”.
  • Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
  • Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată.
  • Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz.
  • Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.
  • Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.
  • Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.
  • Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică.
  • Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat.
  • Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga.
  • Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul „Furnică, opreşte-te!”
  • Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.
  • Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor.
  • Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.
  • Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
  • Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale.
  • Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii.
  • Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
  • Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a României.

SFÂRŞIT

De pe peron

Stăm pe peron, privind cum trece trenul clicilor politice, prea…. supercalifragilistic ca să oprească-n neînsemnata noastră gară. Vagoanele ne defilează rând pe rând prin faţa ochilor, primite cu aclamaţii şi petrecute cu huiduieli, continuându-şi drumul către prosperitatea de care se bucură poporul… prin „aleşii” săi! 😛
Cu alte cuvinte, câinii latră, ursul trece! :mrgreen:

Despre peron au mai scris: psi, Redsky, Tibi, Lolita, Almanahe, Scorpio, Virusache, DictaturaJustiţiei, Cita, Vero, VântDeToamnă

Cuvinte din trecut – Politică de criză

Hotărârea de Guvern nr. 654321/2008:
Datorită creşterii alarmante a numărului de pensionari în raport cu populaţia activă, precum şi insuficienţei fondurilor pentru majorarea pensiilor,
Guvernul României hotărăşte:
Art. 1.- Începând cu data de 01.01.2009 pensionarii vor avea voie să treacă pe culoarea roşie a semaforului.
Art. 2.- Dacă în termen de şase luni nu se obţin rezultatele scontate, începând cu data de 01.06.2009 trecerea pe culoarea roşie devine obligatorie .

postat iniţial aici / 11.01.2009
De trecut şi-au mai adus aminte: psi, Tibi, Vero, Cita, DictaturaJustiţiei

Cuvinte din trecut – Rai şi Iad

Într-o zi, plimbându-se pe stradă, şeful unui partid politic important a fost accidentat de un camion şi a murit.
Sufletul său s-a ridicat la cer (probabil dintr-o eroare) şi iată-l faţă în faţă cu Sfântu’ Petru…
– Bine ai venit în Rai! a zis Sfântu’ Petru. Înainte de a intra, ar fi o problemă… Vezi tu, foarte rar un politician de talia ta ajunge aici şi nu prea ştim ce să facem cu tine… Dar am o idee: vei sta o zi în Iad, apoi una în Rai, şi-ţi vom permite să alegi locul unde să-ţi petreci eternitatea.
Omul a fost condus la ascensor, care a tot coborat, pană în Iad.
Uşile s-au deschis şi omul s-a trezit drept în mijlocul unui teren de golf, elegant şi verde .
Ceva mai departe se vedea un club, iar in faţă, foştii colegi de partid şi parteneri de afaceri deja decedaţi, îmbrăcaţi în haine elegante şi foarte multumiţi.
Au alergat să-l salute, l-au imbrăţişat şi au inceput să-şi amintească de timpurile bune, când se îmbogăţeau pe spinarea poporului…Au jucat cu mare plăcere o partidă de golf, apoi au cinat împreună la club, delectându-se cu manguste şi caviar ,iar noaptea- în compania unor tinerele frumoase şi libertine…
S-a întâlnit chiar cu Diavolul cel mare, care s-a dovedit a fi un tip simpatic, distractiv,care a spus glume şi a dansat.
A fost atât de bine, că nici nu şi-a dat seama când s-a făcut ora de plecare.
Toţi l-au condus la ascensor…
A tot urcat, până la poarta Paradisului unde îl aştepta Sfântu’ Petru :
– Acum e momentul să intri în Paradis!.
Omul politic (fără scrupule, bine-nţeles), a petrecut următoarele ore de pe un norişor pe altul, atingând harpa şi cântând. Cele 24 de ore au zburat, iar Sfântu’ Petru şi-a făcut apariţia:
-Ai petrecut o zi în Iad şi una în Rai, acum e momentul să alegi!
Omul s-a gândit un moment, apoi a spus:
– Raiul chiar este frumos, dar cred că m-aş simţi mai bine în Iad.
Sfântu’ Petru l-a însoţit la ascensor şi l-a coborât în infern…..
Când s-au deschis uşile, s-a trezit în mijlocul unui teren uscat, acoperit cu tot felul de mizerii.
Şi-a văzut prietenii îmbrăcaţi în zdrenţe, scotocind prin gunoaie.
Diavolul cel mare i-a ieşit în întâmpinare şi l-a bătut pe umăr…
-Nu înţeleg, – a bâiguit politicianul – ieri am fost aici şi erau femei frumoase, teren de golf, am mâncat bunătăţi şi ne-am distrat de minune…. şi… şi… acum tot ce aveţi este un teren uscat, plin de porcării… iar prietenii mei par niste amărâţi…
Diavolul cel mare i-a răspuns zâmbind:
– IERI ERAM ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ! AZI AI VOTAT DEJA!

primit prin poşta electronică şi postat iniţial aici / 11.01.2009

Au mai scos la lumină cuvinte din trecut: psi, Tibi, Vero, Altcersenin, Cita, Grişka, Dagatha, Lotusull