Mai bine



Vienela spune aici, generalizând mai bine, ceea ce am încercat eu să spun în articolul pe care-l rebloghez.
Ea o face cu o bună doză de blândeţe, eu am făcut-o aprinzându-mă cu violenţă. Sunt un univers al violenţei. Şi cred că ştiu şi de ce.

Cioburi de chihlimbar

Odihnească-se-n pace cei care nu mai sunt!
Dar, dacă n-aţi pierdut pe nimeni apropiat, pe nimeni cunoscut, puteţi spune, cu mâna pe inimă, că vă pasă? Mai mult decât de moartea zecilor, sutelor, sau poate uneori miilor de oameni de pe planeta asta care-şi găsesc sfârşitul în fiecare zi?
Da, sigur, vă pasă fiindcă vă duceţi traiul în ţara asta şi fiindcă o asemenea nenorocire se poate repeta oricând. Nu plângeţi moartea unor străini, vă plângeţi soarta care-a făcut să trăiţi aici şi acum.
Asta până când o să uitaţi, cum aţi uitat şi de violatorii din Vaslui. Credeţi că de-atunci n-a mai avut loc niciun viol? Adevărul e că nu ştiţi şi nu vă mai pasă, moda indignării împotriva violatorilor a trecut. 😛

Aruncaţi, fraţilor, cu noroi,
În stânga ei, în dreapta voi,
Scuipaţi pe demoni şi pe zei,
Răfuiţi-vă înverşunaţi cu ei,
Trimiteţi popi-n iad, cu biserica lor,

Vezi articolul original 67 de cuvinte mai mult

Sertarul bunicii

Bunica nu mi-a lăsat moştenire un singur sertar, ci două, pe care le folosesc exact aşa cum le folosea şi ea: într-unul îmi caut zilnic şi zadarnic împlinirea visurilor, iar în celălalt îmi ţin, legat cu  o panglică zdrenţuită, teancul de speranţe deşarte.


(Eddie n-are sertar; n-are decât un tabel cu linkuri către sertarele bunicilor altora.)

Frumuseţe…

… după metoda psi, gazda tabelelor tuturor jocurilor noastre; azi are unul… o frumuseţe! (înmulţită cu numărul de participanţi).

Vreau să zic că mi-a plăcut ideea lui psi şi, NU, n-am anacondeiat-o, am copiat-o pur şi simplu. Adică am căutat şi eu cuvântul „frumuseţe” în acest blog şi, dintre articolele care-l conţineau, l-am ales pe cel mai potrivit – în viziunea mea. (E scris cu numai doi ani şi un pic în urmă, pentru o „duzină”, dar zău că uitasem de el cu desăvârşire! L-am citit, cum s-ar spune, „de nou” 🙂 )

Nu e nevoie să daţi clic pe linkul către el (dacă nu vreţi să vă convingeţi că există într-adevăr). De citit, îl puteţi citi mai jos:

Primăvara trimite vântul în tropot prin gardul de nuiele şi printre crengile de mesteacăn, şi tu îţi închipui că e o formă de sălbăticie, prin care te ameninţă întreaga natură?!

Ei bine, e vremea să-ţi schimbi viziunea, să nu mai zăreşti pretutindeni erupţii de ură. Gândeşte-te că vântul e un cântec menit să-ţi umple inima pustie, gândeşte-te că natura e blândă, că  e o mamă iubitoare, ocrotitoare a fiecărui mugur…

Priveşte jumătatea plină a paharului şi-ai să-nveţi astfel să descoperi fărâma de frumuseţe a fiecărei clipe, fie ea oricât de infimă!

 

Cuvinte din trecut – Ciob de autojustificare

Anonimatul e un adăpost. Cu ziduri groase. Eu (hm! de fapt, cine sunt eu?)
– ideile şi sufletul meu adică – sunt înăuntru. Şi numai eu deschid în acest
zid ferestre (niciodată uşi). Le deschid şi le închid după bunul meu plac.

Un blog, un jurnal public ţinut la adăpostul anonimatului, le oferă celorlalti
numai crâmpeie din sufletul meu – din sufletul unei necunoscute.

Ce vreau să spun cu asta? Poate că vreau să mă autojustific, să-ncerc să-mi
iert dorinţa asta de a mă dezvălui în faţa unui public necunoscut…

postat iniţial aici / 15.12.2004

Alte cuvinte din trecut găsiţi la Vero.

Recomandări: Vania

Cuvinte din trecut – Ciocolată cu lapte

„Toate lucrurile plăcute sunt ilegale, imorale, sau îngraşă.”

La ilegalităţi nu m-am îndesat niciodată, cele mai grave fapte pe care le-am
săvârşit fiind călătoriile fără bilet – cu tramvaiul, autobuzul sau trenul (da’
în ultimu’ caz a profitat şi naşu’!) – şi deturnarea rechizitelor de la serviciu
către reşedinţa personală.

Cele imorale nu mă mai tentează – am îmbătrânit, nici măcar nu-mi mai face nimeni
propuneri „indecente”! Şi nici măcar nu-mi pare rău!

Ei, da’ au rămas alea care îngraşă… Şi nu sunt obişnuită să mă abţin, până
acum 4-5 ani mă puteam îndopa fără grijă… Şi, uneori, seara, mi se face o foame…
Şi tare aş mânca câte o ciocolată la fiecare desert… Şi am primit 2 în chip
de mărţişor (până acum nu mi s-a mai întâmplat, ce-or fi avut oamenii ăia cu mine?)
şi m-am abţinut, mi-au ajuns vreo 10 zile… Aş merita să mi se ridice o statuie …
de ciocolată. În mărime naturală. Nu sunt prea înaltă şi nici n-am ajuns, Doamne
păzeşte, mai mult lată decât lungă. O statuie din ciocolată cu lapte, că după
aia mă dau în vânt… Cumpătată cum am devenit, aş putea mânca din ea până la
pensie, care vasăzică…

postat initial aici / 18.02.2005

Cuvinte din trecut mai găsiţi la: Eclipsa de Marte

Recomandări: Vania, Gabriela-Elena, Vero, Tiberiu (cel care a avut ideea „cuvintelor din trecut”)