Un singur merit


– pentru jocul cuvintelor (110)

Îmi ţin lumânarea-n sfeşnic portabil,
Pentru că sunt curier, sunt călător,
Port în volum cuvântul inflamabil
Şi-mpart a lui culoare tuturor.

M-aplaudă unii ca pe-un semizeu,
Zic că-s destoinic, că am caracter,
Că tot ce spun e piesă de muzeu,
accesibil mi-e orice mister.

Dar nu-i matură-o astfel de părere,
Nu-i daţi un loc de cinste în panou,
Nu sunt un amalgam de giuvaere,
Un singur merit am: nu sunt un bou.

Prin creier n-am deloc de reumatism,
Ştiu că nu tot ce-i ruginiu a ruginit,
Nu-mi este teamă de nonconformism,
N-aplaud tot ce de un „guru” mi-e servit.

Gând anacondeiat – trei versiuni


– originalul e aici

Toate femeile din mine au obosit

atât de mult încât s-au descălţat

şi pângăresc cu jegul călcâielor crăpate

idealurile feminităţii.

Toate femeile din mine au obosit

atât de mult încât s-au descălţat

şi au strivit sub călcâie crăpate

iluzia feminităţii.

Toate femeile din mine s-au răzvrătit

atât de mult încât poată pinteni,

sfâşiind  la fiecare pas

fragilitatea feminităţii.

Taina

De pe noul blog:

IUBIRI ÎNGHESUITE

alambicUmblat-ai prin alb ocean de zăpadă,
Din ger păstrat-ai ţurţuri în barbă,
Şi sătul eşti de vânt şi polei?
Loc lângă sobă-ţi găsesc, dacă vrei.
Ştiu, nu îţi place mămăliga cu lapte,
Dar am pentru tine castane coapte.
Şi ceai de prune ţi-aduc – un pic;
L-am fiert chiar eu, în alambic,
Ca tata, când era cârciumar
Puţin mai jos de cercul polar.
Ceai fiert şi răsfiert, ca s-adune grade,
Precum se cere, precum se cade…
Dintre băuturi e, zău, a mai faină,
Le-o spun tuturor, nu e o taină.
Taina e despre inima mea.
Nici beată nu spun cât loc ai în ea!


Mărturisirea mea s-a învârtit în jurul unei duzini de cuvinte pe care-au mai plimbat-o pe taste şi alţii; îi găsiţi pe toţi aici.
Cât despre alambic - l-am împrumutat de aici.

Vezi articol original

Deschide-le poarta

VeroVers

Motto:

„Om bun, deschide-ne poarta,
Dă-ne o coajă şi nu ne goni,
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea…”
— Dan Andrei Aldea – Om bun

„A bone to the dog is not charity. Charity is the bone shared with the dog, when you are just as hungry as the dog.”
— Jack London

Li-s ochii trişti, li-s paşii trişti, când pribegesc, încet, sfrijiţi,
Lihniţi de foame, rebegiţi, dar şi de… dragoste lihniţi.
Şi totuşi unii îi iubesc, şi totuşi poarta le-o deschid,
Şi rând pe rând îi tot primesc, ca să nu le mai fie frig.
Dar iarna-i grea, şi lemnele nu cresc ca iarba-n bătătură,
Şi-o gură-n plus e-o gură-n plus, chiar de nu vrea numai friptură.

— Eu sunt sărac, precum vă par; dar am iubire,-un infinit!
Aşa am strâns şaizeci şi cinci, netulburat i-am găzduit.
Nu, nu, nu sunt copil naiv, şi nici n-am arcă, nici vapor,

Vezi articol original 284 de cuvinte mai mult

Sărbători fericite!

Moş Crăciun

 

Moşu’ s-a-mbătat puţin.
Nasu-i roş de frig şi vin.
Însă drumul nu-l greşeşte,
Fiindcă renu-l nimereşte;
Pe coarnele-i ramificate
Sunt toate-adresele notate.
Şi, chiar de-i bietul chior de somn,
Mai sunt şi stele, ce nu dorm
Şi sania călăuzesc,
Şi-urările le-nşiruiesc:
Să aveţi Crăciun ochios
C-ospăţu’ ăl mai delicios!
Iar în Anul Nou norocu’
Să vă-ntâmpine-n tot locu’!
Şi-orice clipă să vă fie
Un prilej de bucurie
La anu’ şi la mulţi ani –
Toţi cu mulţi bani!

Ca să fie…

 

Sunt un student stupid, puturos.
În loc să-nvăţ, aprind lumănări.
Mă-nchin şi rog, nu mai cuget, prinos
Aduc pentru sfinţi idei şi frustrări.

Şi-s liber să cred c-aşa-i ideal.
Eroi sunt acei cu duhul sărac.
De sentimente purtaţi pe un val –
Iubire, durere – le rabdă şi le tac.

Ei tac, dar eu scris-am aici…, ca să fie.
Cuvinte ce sună din coadă-am găsit.
La Eddie-n tabel însă – să se ştie! –
Sunt alţii ce-au scris mai mult, mai… gândit.