Risipitorii, sau cam aşa ceva…

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Un lacustru paradis,
Mărginaş sălaş din vis,
E balsamic, te alină,
Ca o doină de lumină,
Ca un vânt din cireşar
Pui de saltimbanc coţcar…

E-un cătun eterogen
Unde-oricare indigen
Risipeşte, c-o mişcare
Lină, ca de făinare
Cu al păpădiei puf,
Peste apă, sub zăduf,
Mici seminţe de zefir
Din care răsare-un fir
Bun să teşi iconostas,
Cu urzeală de răgaz,
Într-un templu-al implorării
Zeului Neîntinării,
Ce trimite-n zori răvaş
Printr-un fluture poştaş.

Amintirea mamei

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Un silnic dor mă cheamă, mamă,
Către-un izvor fără prihană.
Mi-e gândul fluture în zbor.
Ca un erou nepieritor,
Străbate anotimpuri multe,
Vecin  cu vrute şi nevrute.
Mirare nu-i că n-am uitat
Că-s ceaşcă-n care ai turnat
Tot ce e de folos în lume
Transmis din vorbele străbune.
Plastic eram, plastic topit;
Cu dragoste l-ai întărit,
Şurub după şurub ai pus
Spre nu se da cuvântu-ţi dus.
Însă mi-ai dat şi dezlegare
Să merg pe propriile picioare.
Bărbatul meu îţi mulţumeşte
C-ai zămislit ce azi iubeşte. ☺❤

Poşta electronică – 48 – Citate favorite

… pentru colecţia iniţiată de Zina şi îmbogăţită în fiecare zi de luni

Cântec de lebădă realistă

(cu duzina de cuvinte alese de Eddie)

Lebăda visează
că se găinăţează
pe o hârtie de ziar
murdar,
ţinută de praful greu pe mal,
ca miracol adus de-un val,
în amurg, cu obişnuita-i gălăgie
îmbâcsită de nostalgie,
căci stânca în care făcea cioc-cioc
n-a avut noroc,
a dinamitat-o un escroc,
un fondator de sectă de oameni de paie,
pentru care toate sunt flasce, n-au coaie;
în schiţa lor de vis,
spirala e relief interzis,
se ţin de culmi şi de-abis la distanţă,
turnând în cuvinte banale
siropoase poveşti ideale,
moralizatoare, stereotipe,
făcând bunul simţ să scuipe, să ţipe.

Din link în link

---

---

Găsită într-un comentariu, înşiruirea „gingășie, frumusețe a sufletului, rafinament” mi-a adus aminte că am scris nu cu foarte mult timp în urmă un articolaş cu trei catrene văduvite de rimă, pornind de la alte scrieri, către care veţi găsi linkuri la faţa locului.

Un singur merit

---

– pentru jocul cuvintelor (110)

Îmi ţin lumânarea-n sfeşnic portabil,
Pentru că sunt curier, sunt călător,
Port în volum cuvântul inflamabil
Şi-mpart a lui culoare tuturor.

M-aplaudă unii ca pe-un semizeu,
Zic că-s destoinic, că am caracter,
Că tot ce spun e piesă de muzeu,
Că accesibil mi-e orice mister.

Dar nu-i matură-o astfel de părere,
Nu-i daţi un loc de cinste în panou,
Nu sunt un amalgam de giuvaere,
Un singur merit am: nu sunt un bou.

Prin creier n-am deloc de reumatism,
Ştiu că nu tot ce-i ruginiu a ruginit,
Nu-mi este teamă de nonconformism,
N-aplaud tot ce de un „guru” mi-e servit.

Gând anacondeiat – trei versiuni

---

– originalul e aici

Toate femeile din mine au obosit

atât de mult încât s-au descălţat

şi pângăresc cu jegul călcâielor crăpate

idealurile feminităţii.

Toate femeile din mine au obosit

atât de mult încât s-au descălţat

şi au strivit sub călcâie crăpate

iluzia feminităţii.

Toate femeile din mine s-au răzvrătit

atât de mult încât poată pinteni,

sfâşiind  la fiecare pas

fragilitatea feminităţii.

Risipire

---

---

Te risipeşti mereu prin mine,
Te ştiu acolo, dar te pierd,
Deşi-mi ţii gândurile pline,
N-am vorbe ca să te dezmierd…

Da, ştiu, ce-am spus nu sună logic.
Şi mintea mea e risipită!
Însă, de-a dreptul patologic,
Rimele sunt o grea ispită.

Hanul de la răscruce

---

---

Hanul este la răscruce,

nu ştie-ncotro s-apuce:

Să-şi conducă oştile?

Să-şi iubească soaţele?

Sau să bea pe săturate,

să uite de toţi şi toate?

Taina

De pe noul blog:

IUBIRI ÎNGHESUITE

Umblat-ai prin alb ocean de zăpadă,
Din ger păstrat-ai ţurţuri în barbă,
Şi sătul eşti de vânt şi polei?
Loc lângă sobă-ţi găsesc, dacă vrei.
Ştiu, nu îţi place mămăliga cu lapte,
Dar am pentru tine castane coapte.
Şi ceai de prune ţi-aduc – un pic;
L-am fiert chiar eu, în alambic,
Ca tata, când era cârciumar
Puţin mai jos de cercul polar.
Ceai fiert şi răsfiert, ca s-adune grade,
Precum se cere, precum se cade…
Dintre băuturi e, zău, a mai faină,
Le-o spun tuturor, nu e o taină.
Taina e despre inima mea.
Nici beată nu spun cât loc ai în ea!

---

Mărturisirea mea s-a învârtit în jurul unei duzini de cuvinte pe care-au mai plimbat-o pe taste şi alţii; îi găsiţi pe toţi aici.
Cât despre alambic - l-am împrumutat de aici.

Vezi articolul original