# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Macrou, adică o scrumbie-albastră…
Macroul – în castron, vecin nepotrivit şi inegal în drepturi cu-un foietaj în devenire…
Scrumbia-albastră – spectru nautic înotând în lacrimile mele, un simulacru de metaforă bizară, limitator alambicat, dar nu prea eficient pentru amărăciune, căci, parcă în derâdere, o preschimbă în acreală, mă face papagal izvoditor de vorbe acide, înarmate cu un baston ce dă vârtos în toţi şi-n toate… şi scos din uz mi-e adesea tot ce ţine de dulcea ipocrizie a noastră, cotidiana moderatoare a relaţiilor interumane…
Pingback: Alte scoateri din uz | VERONICISME