5 întrebări



Interesant jocul propus de Lotus, dar participanţii, adică o parte dintre ei… Una vrea să salveze planeta, altul se confundă pe sine însuşi cu Tatăl atotştiutor…

Oamenii ăştia chiar nu mai ştiu ce-i aia joacă, zău aşa!

Eu, dacă e de joacă, mă gândesc la joc. Adică, dacă aş putea să-i pun cinci întrebări unei inteligenţe autotştiutoare şi sincere, astea ar fi:

  1. Care vor fi, săptămâna viitoare, numerele câştigătoare la 6 din 49?
  2. Dar peste două săptămâni?
  3. Dar peste trei săptămâni?
  4. Dar peste patru?
  5. Dar peste cinci?

Veacul nostru



Noi, toţi cei care avem acum cel puţin 17 ani, ne facem veacul călare pe cumpăna dintre două veacuri: al douăzecilea şi al douăzeci şi unulea – ba chiar călare pe cumpăna dintre două milenii, al doilea şi al treilea.

Sigur, numărătoarea anilor e o simplă convenţie, dar e totuşi fascinant să te gândeşti că nu li se întâmplă prea multor generaţii să vină pe lume într-un mileniu şi s-o părăsească în următorul. 😀

Iar veacul celor care, ca mine, au lăsat deja în urmă o jumătate de veac, e un periplu printr-o lume a schimbărilor spectaculoase. Când am făcut ochi, în casă n-aveam decât un aparat de radio – iar alţii nu-l aveau nici pe ăla (curentul electric nici măcar nu ajunsese în toate cotloanele ţării).  Iar acum am televizor color de grosimea unui tablou, smartphone, laptop, Internet, blog… 🙂 Şi ştiu să pun un link în tabelul lui Eddie, locul de unde puteţi pleca către alte domenii virtuale unde s-a scris câte ceva despre veacul nostru.

Avatar



Am luat o poză de mea, am prelucrat-o cu această jucărioară, apoi am supus-o, pe rând (ordinea nu contează), celor două transformări „înspăimântătoare” însemnate mai jos cu roşu.

clic pe poză ca s-ajungeţi pe site-ul preschimbărilor

 

Am luat apoi rezultatul, am decupat o parte din el şi am obţinut un avatar demn (după părerea mea) de o şerpoaică afurisită (sau nu?) ca mine. :mrgreen:

Deocamdată e numai pe facebook, dar o să mi-l pun peste tot. Pentru că mie personal îmi place! 😛

Obişnuinţa, bat-o vina…



Se pare că am început să ne obişnuim…

Încă un atac terorist?!
Şi ce dacă?!
Noi ne vedem de pisicile şi de câinii noştri, de cărţile noastre, de poeziile noastre, de muzica noastră…
Mergem înainte, noi cum putem şi restul lumii cum poate…
Morţii cu morţii, vii cu vii…

Se pare că am început să ne obişnuim…

Duzina de cuvinte – De-ale lui Călin



Bun şi feisbucul ăsta, că-ţi mai aduce aminte şi ce-au scris alţii, şi ce-ai scris tu!

Cioburi de chihlimbar

Nu ştiţi cine-i Călin? Nici eu nu ştiu, da’ poate aflăm cu altă ocazie.

◄●►

Să nu-mi ziceţi mie Călin dacă nu mă-ntorsei acasă exact la ţanc. La ţanc ca s-aibă mama la cine ţipa. Ea zbieră la mine, io dădui din colţ în colţ… până când mă dădui bătut, încolţii gâsca şi-i tăiai beregata. Şi tot nu-mi găsii liniştea, că mă ocărî (mama, nu gâsca răposată) fiindcă nu-mi pusei şorţ şi-mi stropii ţoalele de sânge. Şi, colac peste pupăză, afurisitul nostru de mâţşui, care oricumse ţine scai de mine şi căruia-i mirosi pesemne a oarece desert, se cocoţă pe lada a veche, aşezată pe cant, lângă perete, şi se-apucă să-mi linchească petele de roşu proaspăt risipite pe coapse. Da-i trăsei ţeapă, că mă răsucii imediat pe-un călcâi şi-l lăsai să miorlăie c-o suferinţă sfâşietoare de inimi.

Cânt de jale-n deşert

Vezi articol original 165 de cuvinte mai mult

De anacondele Publicat în Diverse

Experiment



Ia să vedem, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, eu în cât timp pot să scriu un articol – articol, articolas drăgălaş, cu vorbărie pe imaş – de cel puţin 300 (trei sute) de cuvinte?

Singur, ar trebui sî mă gândesc mai întâi despre ce să-l scriu, nu?

Păi da – sigur că da! (Întrebarea a fost retorică.)

Am putea să depăn nişte amintiri – din copilărie (fragedă sau nu), din tinereţe, din mansarde

Apropo, vă plac mansardele? Mie da. Chiar foarte mult, serios!

Dar să nu divagăm, eram la capitolul amintiri… Mda, dar oare, dragii mei cititori, chiar v-ar interesa amintirile mele? Sau poate ar trebui să fie nişte amintiri inventate. ca să-mi iasă aşa, mai picante, ca să nu zic mai deocheate… 😛

Da, sigur, am şi amintiri autentice picante şi deocheate. Dar de ce-aş vrea să le fac publice? Ţin la intimitatea mea, că de-aia şi scriu aici sub pseudonim, dar unii ştiu cine e în spatele pseudonimului… Aşa că, neh, amintirile mele picante, deocheate, decoltate, sunt de ţinut numai pentru mine. 😛

Bun, dar, dacă nu sunt amintiri, ce să fie? Vreun articol ca ăsta, pentru „jocul cuvintelor„? Nu, că n-am acum chef să-mi încreţesc mintea ca să bag cuvinte impuse printre falduri, sau ca să scriu despre imagini, de pildă, ca asta?

Imaginea asta , care e, de fapt, un tablou, adică o pânză pe care-a pus culoare un pictor, când n-a avut destui bani ca să stea picior peste picior la cafenea şi s-a mulţumit să stea acasă, în picioare lângă şevalet, trăgând în piept fum doar dintr-un singur trabuc, al lui, şi făcând artă pentru artă, adică încremenind în culoare o impresie, un zâmbet mascat, un turn… Ar fi putut să pună şi un pod, dar nu mai era loc… Sigur, sub pod ar fi încăput şi un spion

Dar nu, trebuie să mă spioneze nimeni. Vă spun chiar eu că am scris articolul ăsta (de 324 de cuvinte) în 35 de minute, necesare pentru tot tacâmul. 🙂

Restul vieţii sub cerul liber

Încă o mică doză de cârcoteală:

UNIVERSUL CÂRCOTELILOR

Vai de mine, domnu’ Manoilă, mă tem c-o să vă petreceţi restul vieţii sub cerul liber! Nu ştiţi că oamenii imaculaţi nu fac politică? Recunosc că, din când în când, se găseşte câte unul care-ncearcă, dar ori se lasă foarte repede păgubaş, ori se murdăreşte! :mrgreen:

Vezi articol original

Care e alternativa?



Nu intru prea des în „universul cârcotelilor”, dar când am dat de asta n-am regretat, fiindcă m-a distrat. 😀

UNIVERSUL CÂRCOTELILOR

Şi care a alternativa, domnu’ Andrei Ruse?

  • Faceţi cartea poştă, daţi-o din mână în mână, asiguraţi circuitul cărţilor în natură, să dea dracu’ faliment editurile şi librăriile?
  • La tomberon cu ea, culturalizaţi copiii străzii?
  • Pe foc, pe foc cu ea, dac-aveţi unde face focu’?
  • Duce-ţi-o la WC dacă-i hârtia fină, să nu zgârie bunătate de ţesuturi sensibile?
  • Învăţaţi pisica s-o deschidă, să se pişe şi s-o-nchidă, să fie totul igienic, ca la carte?

Vezi articol original