Ieri am citit, pe blogul Renatei Carageani, un articol referitor, printre altele, la Henri de Toulouse Lautrec, iar azi am primit pe mail cele de mai jos, ca prezentare Power Point (în format pps).
Dacă doriţi, puteţi vedea prezentarea aici, sub formă de clip video; din păcate, nu am putut prelua şi fundalul sonor (e o melodie care-mi pare foarte cunoscută, însă o afonă ca mine nu vă poate spune şi cum se numeşte).
… pentru colecţia iniţiată de Zina şi îmbogăţită în fiecare zi de luni
Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea trăieşte de pe-o zi pe alta.
Într-o astfel de zi, în orăşel apare un turist german care se opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze acolo, dar vrea să vadă mai întâi camerele, şi depune drept gaj o bancnotă de 100 de Euro.
Oooo… Proprietarul îi dă cheile câtorva camere.
1. Imediat ce începe neamtul să urce scările, hotelierul ia bancnota, fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2. Măcelarul ia cei 100 de Euro, fuge în celălalt capăt al străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3. Tăranul ia bancnota şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti din orăşel.
4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă si isi achită consumaţiile servite pe credit.
5. Cârciumarul ia cei 100 de Euro şi-l dă prostituatei de la bar, pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6. Femeia fuge la hotel şi isi plăteşte datoria la camera cu cei 100 de Euro.
7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare germanul, cere gajul înapoi, pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei, şi părăseşte orăşelul.ASADAR:
– Nimeni nu a produs nimic.
– Nimeni nu a câştigat nimic.
– Toţi participanţii au scăpat de datorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor.Tocmai aţi aflat cum funcţionează pachetul salvator al U.E.
Citat din „Pe aripile vântului„:
Captură de ecran, cu comentarii de astăzi:
COMPLETARE (2 aprilie 2017)
Mai adaug un citat (variaţiune pe aceeaşi temă) din „Pe aripile vântului”, pentru a înscrie mâine acest articol în jocul citatelor favorite, dirijat de Zina.
(Am preluat aşa cum am primit, n-am stat să pun diacritice şi să scot virgulele puse aiurea.)
Răspund provocărilor lansate de blogul de jocuri şi de clubul celor 12 cuvinte (care săptămâna asta, din motive obiective, nu are tabele) cu o rugăciune autentică, preluată dintr-un comentariu:
Mă întreb cum mi-ar ieşi anacondeierile unor rugăciuni blogărite. Poate c-o să fac măcar o încercare. 🙂
Salut! Venim, astăzi, cu o provocare ce ar putea să vi se pară patetică. Neobişnuită este, pentru că vă invităm să scrieţi pe blogurile voastre câte o… rugăciune.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte rugăciunea drept o „încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă”. Despre un astfel de “contact” ar fi vorba şi-n provocarea noastră. Indiferent cum alegeţi să abordaţi acest “contact”, în versuri, cu mulţumiri sau cereri, în stilul clasic, mai în glumă sau mai în serios, ne-am bucura foarte mult să răspundeţi pozitiv invitaţiei noastre. Şi dacă veţi scrie pe această temă, vă rugăm să lăsaţi linkuri spre “rugăciunile” voastre comentând la acest articol. Vom alcătui şi updata o listă cu rugăciunile inspirate de această invitaţie. Nu există termen limită pentru această provocare – scrieţi când puteţi, când doriţi.
Ştim că nu este tocmai o provocare uşoară…
Vezi articolul original 73 de cuvinte mai mult
clic pe imagine pentru mărire
clic pe imagine ca să-i vedeţi sursa
Nu intru prea des în „universul cârcotelilor”, dar când am dat de asta n-am regretat, fiindcă m-a distrat. 😀
Şi care a alternativa, domnu’ Andrei Ruse?
Cioburi de chihlimbar 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.