ÎNAINTE:
Deschid fereastra. Îmi place să stea deschisă, cât încă îmi mai pătrunde-n casă, în căuş de vânt blând, miros de frunză. Dar, odată cu el, nu intră nici măcar un mugur de idee, nici măcar o frântură de vers, aşa cum am sperat ieri, în fine, azi-noapte, c-o să se-ntâmple-n dimineaţa asta, dacă mă uit cu dor şi jind spre soare.
E linişte, afurisita de inspiraţie nu vrea să vină. Şi de data asta nu plagiez, nu pot să plagiez. Împrejurările mă obligă să renunţ – temporar, nu vă bucuraţi! 😛 – la acest nărav statornic, fiindcă în seara asta o să mă culc devreme, iar mâine o să plec de-acasă cu noaptea-n cap şi o să urc pe-ntreaga scară a timpului zilei fiind departe de aşa-zisa lume virtuala a blogărit-ului.
Dar nici să nu scriu nimic nu pot, îmi pare rău ori de câte ori n-o fac. Prin urmare, am înşiruit cuvintele mai sus, şi mă mă voi grăbi să mă înscriu în tabelul lui psi, pe care vă invit să-l luaţi în seamă dacă vreţi s-aflaţi ce-au duzinit alţii, de bună seamă mult mai inspiraţi ca mine 🙂
| 1. | almanahe | 2. | eu |
| 3. | virusverbalis | 4. | dragos |
| 5. | Dictatura justitiei | 6. | carmen pricop |
| 7. | Irealia | 8. | altcersenin |
| 9. | Some Words | 10. | dordefemeie |
| 11. | Lolita | 12. | cammely |
07.09.2012 – 12:45
~~~
Şi totuşi au venit muzele!!!
~~~
DUPĂ:
Ieri, azi, mâine
(de 3 ori 😛 )
Mă pierd într-un vers, mă cheamă spre frunză un mugur de soare statornic în dor.
Ieri îmi e căuş, fereastră de linişte, mi-e scară spre-un mâine blând, visător…
* * *
Ieri am fost mugur, astăzi sunt frunză…
Ieri am fost dor, astăzi sunt vers…
Ieri am fost blând, astăzi sunt statornic…
Căuş fost-am ieri, din el cresc azi scară…
Ieri linişte-am fost, astăzi sunt cântec…
Fereastră spre cer fost-am ieri,
Azi am soare-n fereastră…
* * *
Ieri nu mai e aici, s-a dus cântând din frunză despre-un mugur…
Azi a venit cu linişte şi vers…
Mâine şi-a pus cu dor sub orizont o scară şi urcă statornic către noi, cu câte un căuş de soare blând pentru orice fereastră!
07.09.2012 – 21:15
Cioburi de chihlimbar 
dar au venit muzele nu gluma, te-au inspirat fantastic de frumos…
ApreciazăApreciază
Mulţam fain pentru apreciere!
ApreciazăApreciază
Pingback: Cîntec de frunză « Loc de dat cu capu'
As! (serviciu perfect, în tenis): ne-ai aruncat în aer, veseli, crezînd c-am scăpat şi-apoi zbang! o trosneală cu 180km/h de ne-a sunat apa-n cap! 😆
ApreciazăApreciază
De-aia se spune să nu zici hop până n-ai sărit!
ApreciazăApreciază
Am apucat să zic doar „ho”… şi-a urmat – după dezmeticire – un resemnat „pa”. 🙂
ApreciazăApreciază
Dacă te-ai resemnat e OK!
ApreciazăApreciază
Pingback: În fiece zi m-aş uita după tine ca într-un meniu « Almanahe
Pai dac n-ai plasa la fereastra , intra tantarii..D-asta zic, pune-o , ca soarele intra el … O zi frumoasa si poti sa fii si cantec! :))
ApreciazăApreciază
O pusei! 🙂
O săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază
deci astăzi scap de plagiere! he, he! 😆 da poate nu scapi tu! 😛
ApreciazăApreciază
Am impresia că am scăpat totuşi! 😛
ApreciazăApreciază
ai scăpat pentru că am uitat! 😆
ApreciazăApreciază
Sper c-o să te revanşezi cu altă ocazie! 😆
ApreciazăApreciază
musai!
ApreciazăApreciază
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău « Dictatura justitiei
Pingback: DAI TESTE ? AI EXAMENE ? - 6. Tehnica învățării eficiente
Pingback: duzina de cuvinte – în cerc
Pingback: Duzina de cuvinte: Aventurile unei gospodive, IV « irealia
De s-ar juca şi cu mine muzele aşa! Cu ce le-ai ademenit? 🙂
ApreciazăApreciază
Cu încredere în inspiraţia de moment!
Şi nu-ţi face probleme, se vede că se joacă şi cu tine!
ApreciazăApreciază
„Şi totuşi au venit muzele!” – au vrut doar sa te sperie un pic si au venit mai tarziu 🙂
ApreciazăApreciază
Da, s-au ţinut de şotii! 🙂
ApreciazăApreciază
Ieri te-a pierdut prin vers soare înşelător,
soare statornic e doar în …folclor.
Azi te-a-nflorit Sora Soarelui ,te-a încălzit
şi l-a deschis pe cer, ochi, şi l-a umezit
şi te-a scuturat seminţe pentru mâine,
fie-ţi ulei de bine pentru poimâine!
ApreciazăApreciază
De bine să fie!!!
ApreciazăApreciază
Muzele astea ne cam joaca feste si vin numai cand nu le asteptam 😀
ApreciazăApreciază
Întocmai!!! 😀
ApreciazăApreciază
Îmi placi și înainte și după !
Muzele astea nu pot să vină și la mine ? Cu ora, că-s bugetară.
ApreciazăApreciază
La tne vin mereu! Sau cel puţin eu le-am simţit prezenţa ori de câte ori te-am citit!
ApreciazăApreciază
Traiasca muzele! 🙂 Toate variantele sunt frumoase! Si vers statornic sa curga in caus de dor intr-o liniste de ieri cu soare bland la fereastra unde scara se transforma cand in mugur cand in frunza. :-))))
ApreciazăApreciază
Mulţi trăiască muzele! Şi noi pe lângă ele! 😀
ApreciazăApreciază
Nu erau duse departe muzele, erau cel mult ascunse în şifonier, îmbrăcate cu rochiile de acolo, pentru parada modei şi aşteptând oglindă. Când le-ai arătat-o s-au întrecut în inspir profund una pe cealaltă… Eu aş fi folosit stetoscopul ca să le ascult… :))
ApreciazăApreciază
Eu n-am stetoscop… Altminteri îl foloseam cu siguranţă!
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte- Gând haotic « Cățărătorii
Scuze pentru că am sărit peste comentariile la alte bloguri – cu excepţia unora foarte scurte, la cei care nu-s la wordpress şi unde nu mi-am putut exprima opinia printr-un „like”.
Dar de Sf. Maria de de Sf. Ana petrec: pe la alţii, pe acasă şi iar pe la alţii 🙂
ApreciazăApreciază
„afurisita de inspiraţie nu vrea să vină”, dar pana la urma s-a tot scurs, una dupa alta, idee cu idee. 🙂
Frumos. Noapte buna!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut!
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Pingback: Aventurile unei gospodive, IV - Irealia
Pingback: Aventurile unei gospodive, !V |
Reblogged this on ropot de secunde….
ApreciazăApreciază
Pingback: Cîntec de frunză | Loc de dat cu capu'