Duzina de cuvinte – Speranţa

(poveste de adormit „duzinarii”)

Fruntea plecând, lăsăm iubirea uitată,
Primind în schimb stăpânirea-ţi, străine.
Primim şi truda, câtă ne e dată,
Robind pe-ăst pământ pentru tine.

Vrei aur? Ţi-aducem, smulgându-l din stâncă.
Vin oamenii noştri la tine cu ambră…
Îţi ţesem mătăsuri în noaptea adâncă,
În straiele noastre umile, de stambă.

Cu Zeul ai multe relaţii ciudate,
Orice îţi permite Divinul, oricând.
Piroanele tale, în inimi curate,
Ucid orice vis, orice dor, orice cânt.

Dar ne rămâne totuşi un muc de lumânare:
Speranţa care arde mocnit în suflet trist;
Nimic n-o poate stinge, oricât de mult ne doare.
Păstrăm în ea seninul, un ciob de ametist.

* * *

Au mai duzinit, ca de obicei, psi et comp.:

1. vantdetoamna 2. Some Words
3. Vero 1 4. Vero 2
5. Scorpio 6. Gabriela
7. carmen pricop 8. alma nahe
9. vavaly  aici sunt eu, modestă, la nota 10 😛 😆
11. tibi 12.  lili3d
13. cammely 14. roxana
15. dictatura justiţiei

.

24 comentarii la “Duzina de cuvinte – Speranţa

  1. Pingback: Duzina de cuvinte – Ce vrem? | Tiberiuorasanu's Blog

  2. Pingback: Duzina de cuvinte – Înclinare | innerspacejournal

  3. Pingback: Ca sting | Alma Nahe

  4. Pingback: Duzina de cuvinte- Un om de treaba | Fata din vis

  5. Pingback: Chiulul și cancerul sau disputa dintre adevăr și minciună « Dictatura justitiei

  6. Seninul din suflet ne duce departe
    Chiar şi atunci cand umerii-s grei,
    Poveri fără număr purtăm fără şoapte,
    Dar liberi rămânem, căci credem în El!
    Frumoase versuri au prins viaţă cu cele douăsprezece cuvinte!

    Apreciază

  7. Pingback: Truda iubirii | calatorprintaramea

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.