Despre o duzină de cuvinte

 

Doamna dragon ţinea în gheare, ca pe un bibelou delicat, o pereche de ghete. Le privea ţintă, părând să le treacă în revistă toate caracteristicile, de parcă ar fi primit sarcina să le descrie în amănunt, umplând foile unui volum gros.

În cele din urmă, oftând, ceru părerea domnului dragon:

— Oare cum le-aş putea bricheta, ca să-ncapă, împreună cu noul meu colier, într-o duzină de cuvinte?

Şi, aşa cum se temuse, el îi răspunse zbierând:

— Nu mai supooort!!! Faci din înnegrirea nopţilor mele albe o operă de artă machiavelică! Taci, aprinde candela şi roagă-te, poate s-o revărsa peste tine un strop din inspiraţia divină! Sau trage cu ochiul în tabelul lui Eddie!