Se pare că am început să ne obişnuim…
Încă un atac terorist?!
Şi ce dacă?!
Noi ne vedem de pisicile şi de câinii noştri, de cărţile noastre, de poeziile noastre, de muzica noastră…
Mergem înainte, noi cum putem şi restul lumii cum poate…
Morţii cu morţii, vii cu vii…
Se pare că am început să ne obişnuim…
Cioburi de chihlimbar 
Sau ca ne simtim prea mici, ca ne e teama, ca nu stim cum sa luptam cu asa ceva…
ApreciazăApreciază
Cu așa ceva lupți doar cu arma în mână! Ai vrea asta? Desigur că nu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, ce să zic, tot e bine că ne-am dat (sper) cu toţii seama că nu se rezolvă cu „Je suis Charlie” şi cu steagul Franţei peste poza de profil…
Şi mă tem că nu rezolvă nici măcar cu arma în mână, pentru că Franţa şi alte ţări din occident sunt atât de împânzite de musulmani, încât nu ştii în cine să tragi şi în cine nu. Trebuie găsită o soluţie mai ingenioasă, şi trebuie s-o găsească şi, mai ales, s-o aplice ăia de sus, care au pâinea şi cuţitul.
Dar nici aproape totala noastră lipsă de reacţie nu e semn bun, dovedeşte că suntem masă de manevră, dacă nu ne incită nimeni tăcem chitic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… ca şi struţul care-şi ascunde capul în nisip. 😦
Dar prea mici suntem şi ăia mari nu par să ne fie de prea mare ajutor…
ApreciazăApreciat de 1 persoană