– toate duzinile duc la psi 🙂
Am recurs, aşadar,
la lumina unui lampadar
şi port pe frunte
un desiş de umbre mărunte,
drept abţibilduri care-au creionat un mesaj
sub bretonu-mi de paj.
Vreau să-l citeşti cu noduri în gât
şi cu un gust salin, urât,
de lacrimi şi de sentinţă,
de asimptote către căinţă,
urlând la discul ştirbit al lunii
printre crengi dezgolite de iarna pasiunii…
Cioburi de chihlimbar 
Iarna pasiunii naște monștrii din petunii.
ApreciazăApreciază
Moartea pasiunii nu naşte nimic:
E tăcere în întuneric…
ApreciazăApreciază
…..am imaginatie bolnavă. Mă uitam la forma versurilor tale …cu mesaj şi văd o silueta de brad, dar cred că e de la cafea…nebăută incă.
ApreciazăApreciază
Și forma versurilor tale îmi par a fi o ființă, o mică fătucă :)) Cel puțin ambele avem imaginația bolnavă….
ApreciazăApreciază
Eu văd un turn de pe tabla de şah 🙂
ApreciazăApreciază
sau o damă, că nebunul…
ApreciazăApreciază
Melodia e frumoasă, mi-a plăcut întotdeauna.
ApreciazăApreciază
Am urlat la discul ştirbit al lunii, dar nu cu căinţă ci cu dorinţă, şi nu în iarna pasiunii ci în pasiunea născută… în căderea fulgilor de nea!
ApreciazăApreciază
Nu prea mă pricep la metafore, așa că înțeleg pe șleau. Ai urlat la luna cu speranța că ți se va topi în…palmă o fulguță, ce va pica de ușuratică ce este. 🙂
ApreciazăApreciază
Speranţa nu a fost pomenită pe aici, iar fulguţa nu se topeşte în palmă… cât despre uşuratică, i-aş spune mai degrabă voluptoasă. 🙂
ApreciazăApreciază
Asa este. Săraca Speranța ne-a părăsit și ea iar noi nu i-am făcut …de 40 de zile 😦
ApreciazăApreciază
Dacă ai urlat aşa, Adrian, e bine pentru tine 🙂
ApreciazăApreciază
Mesajul de sub breton, cu acele asimptote de căinţă merge trimis mai departe, poate îl citeşte cine trebuie, iar lampadarul să le lumineze mintea! 😉
Sărbători cu bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, sărbători fericite! Să blogărim cu toţii sănătoşi şi la anu’! 🙂
ApreciazăApreciază