… … …
E ceva larmă, la psi s-au înscris deja şase duzini, şapte cu a ei, opt cu a lui Tibi, încă neafişată în tabel… Dar, lamentabil, asta e o noapte fără licurici, nu sunt în stare să vă plagiez! 😦 De ciudă, vărs în linişte o lacrimă după alta, până când mă simt în peisaj lacustru, fără limanuri limpezi, neliniştea mă cuprinde languros şi lacom şi mă tem că mă transform într-un izvor mai mult sau mai puţin latent de licoare sărată, îndeajuns de multă ca să otrăvească o livadă întreagă… 😦
Apoi, ca slabă consolare, înşirui un descântec pentru Loena lui Vero, cu speranţa că puterea de vrajă va fi de la ea, de la Loena – un personaj asortat cu această sâmbătă al lui L 😉
Lacustru blestem,
la pieire te chem!
Dispari de aici
ucis de licurici!
Languros să mori
pe limanuri cu flori!
Din a ploii livadă,
lacom asupra-ţi să cadă
o lacrimă grea,
purtând, latent, în ea,
tăişuri limpezi
de spade repezi!
Şi-astă larmă, a mea,
frângă-o linişte rea,
spre-a fi licoare
eliberatoare!
* * *
* *
*
* *
* * *
Completare: După ce somnul mi-a fost sfetnic bun, am dat lovitura: am plagiat-o pe psi, preferata mea din acest punct de vedere!
Ochii tăi, limanuri de linişte plină,
ochii tăi, livadă de mere, alină
vis lacom, promis cu larmă de gând;
verzi licurici, foc latent, zbor în vânt,
sentinţă la limpezi vremi de-aşternut
în inima mea, lacustru ţinut.
Ochii tăi, privind languros,
amintire de rit păcătos:
lacrima ta, sorbită firesc –
licoare furată din templu zeiesc…
Priveşte-mă-acum, te implor!
Nu ştiu să mă satur, mi-e dor,
VEŞNIC DOR!