Cânt… sunt…

– cuvinte rimate într-o doară, iar şi iară… –

M-am născut într-o seară de primăvară, pe o creangă de cireş, dintr-un iureş de vânt… şi, de atunci, cânt. Cânt despre amurg, despre zori, mă uit la soare cu ochi de flori, adun din ploaie fiori, ghicesc viitorul în nori…

Sunt plinătate şi singurătate, sunt zi şi noapte, viaţă şi moarte… Sunt unicat şi sunt toate…

Sunt vis, gând, suflet plăpând, dor călător, tăcere şi patimă, surâs şi lacrimă…

Sunt tot ce poate înflori în minte – mai mult decât încape în cuvinte…