Duzină anacondeiată

– autoarea originalului şi gazda tabelului duzinarilor: psi

E un tablou vechi – nu, nu chiar de acum o sută de ani; mă mint spunându-mi că l-am uitat, dar visele mă plimbă pe aleea cu cioturi de castani cu umbre prea scurte, alunecând către nefiinţă în amiaza de pârjol a unui alt anotimp; mă mint spunându-mi că am uitat trupul gol al lacrimilor – minuscule lacuri de sticlă sărată – eviscerat de timp.

A fost ieri, sau a fost numai un narcotic năvod de amăgiri – rochiţa cu volane albăstrui fluturând în dans de leagăn sub o creangă de corcoduş, efervescenţa zorilor într-un luminiş de zâmbet…

Îmi spun că n-ar fi trebuit să plec, că ar fi trebuit să-i dau destinului un ultimatum, ca să mă ţină captiv în clipa când încă îţi mai întindeai mâna către mine…

Anunțuri

4 comentarii la “Duzină anacondeiată

  1. Citind textul mi-am amintit că o mână de cuvinte poate trezi multe gânduri frumoase și cel puțin un zâmbet. De la „trupul gol al lacrimilor – minuscule lacuri de sticlă sărată – eviscerat de timp.” a trebuit să reiau lectura ca să aud din nou cât de bine sună. 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc 🙂

      Dar recunosc că meritul e în foaaarte mare măsură al lui psi – am plecat de la textul ei, i-am preluat, în mare parte, ideea şi stilul.
      Şi mai e şi duzina de cuvinte – ca să le aduni pe toate într-un text scurt şi coerent, e musai să apelezi la metafore 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s