Îmi amintesc din ce în ce mai rar de mine – la 18 ani, şi de Gelu, şi de mansarda lui.
Nu stătea în mansardă. Era doar un “cuibuşor”. Nici nu ştiu dacă era al lui.
Cred că nici nu l-am întrebat asta – niciodată.
Gelu părea foarte important atunci – ca şi cum lumea s-ar fi sfârşit şi ar fi început cu el…
A fost doar o părere… Nu-mi pare rău după Gelu, cred că nici nu mi-a părut vreodată…
E ca şi cum nici n-ar fi existat.
E ca şi cum cândva, demult, aş fi citit o poveste – despre el şi despre mine.
postat iniţial aici/16.02.2005
Au mai scos la lumină cuvinte din trecut:psi, Cita, TIby, DictaturaJustiţiei, Vero, AltCerSenin, Incertitudini
Pingback: Noua cortina « Tiberiuorasanu's Blog
Eheeei, cuibuşoarele din tinereţe… În argou se numeau hogeacuri… 🙂
ApreciazăApreciază
Da, hogeac i se potrivea foarte bine; se asorta, cumva, cu luminatorul din tavan… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-words » cuvinte din trecut… prima duzină
păi aşa este bine… să pară ca o poveste. regretele nu au ce căuta, nu?
ApreciazăApreciază
Nu, nu regret nimic!
ApreciazăApreciază
ooo, da! 😀
ApreciazăApreciază
Amintiri, amintiri ! Cele mai triste , atunci, acum par …
ApreciazăApreciază
…cu cântec înainteeee, ca să-l uităm pe Gelu…
ApreciazăApreciază
Pingback: Întâia floare | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Cuvinte din trecut – 1 februarie 2008 | VERONICISME
Pingback: Experiment | Cioburi de chihlimbar