prima
.
Mă ţii prizonier în orice anotimp – într-al prieteniei, într-al iubirii suave, într-al pasiunii oarbe…
Hipnotică, făptura ta, uneori chip fără trup, alteori trup ce-mi prinde privirea, nelâsându-i răgaz să se înalţe către chip, dansează, în fiecare dimineaţă, pe fiecare rază de soare… şi mă urmează apoi, ceas de ceas – pecete pusă de destin peste întreaga-mi viaţă…
În seri târzii de vară, te văd pe cer, purtând în păr grădini de stele…
Şi cad involuntar în genunchi, copleşit de parfumul fiinţei tale, când te apropii ca să mi te dai în dar, stăpână a luminii mele…
________________________________
a doua
Seri după seri, cutreier grădini ale unui anotimp uitat – dar involuntar al fiecărui ceas în care se-adâncesc genunchi de destin prizonier, eliberat, într-un chip sau altul, de dimineaţa hipnotică…
________________________________
a treia
Seri, dar grădini,
dimineaţă hipnotică,
chip prizonier,
genunchi involuntar,
anotimp,
ceas,
destin
…
________________________________
a patra
Ce anotimp mi te-a dat în dar,
hipnotică floare, chip de cleştar?
În ce dimineaţă m-am trezit,
prizonier al unui ceas fericit?
Oare din ce grădini te-a cules
(involuntar, sau fiindc-a ales
stând seri de-a rândul în genunchi )
ăst destin ce ne leagă, mănunchi?
________________________________
a cincea
Prin grădini, de dimineaţă,
Stă o babă şugubeaţă,
Care ţine pe genunchi
Seri legate într-un mănunchi,
După ce le-a adunat
Ceas cu ceas, pe înnoptat.
O priveşti, involuntar,
Cum bea rouă din pahar,
Sau, în anotimp mai rece,
Ţurţuri cum pe buze-şi trece.
E blajină, chip zbârcit,
De destin înţelepţit,
Dar râde, hipnotică,
– Cotoroanţă mitică –
Şi te face prizonier,
Cu un hohot pişicher.
________________________________
a şasea
Ceas involuntar,
Ce chip dai în dar.
În grădini uitate,
În seri fermecate?
Anotimp străin,
În genunchi, senin,
Ia-ţi al tău destin:
Prizonier de ceaţă,
Rob de dimineaţă,
Hipnotică viaţă…
________________________________
a şaptea
M-am întors. Revin mereu în acest anotimp. Da, mereu, adică în fiecare an. Odată pe an. Echinocţiul mă ţine prizonier şi mă eliberează în fiecare primăvară hipnotică. Sunt liber să cad în genunchi în faţa verdelui ei crud, să mă minunez în chip şi fel de fiecare ceas al horbotei de floare de pe pomii tineri, să visez pasiuni răscolitoare în seri cu aromă de pământ reavăn, să mă îmbăt de cântecul fiecărei grădini la sărbătoarea învierii vegetale, să sorb apa vie a norilor în fiecare dimineaţă ploioasă, să mă întreb cine sunt, cel fel de destin am primit în dar, să ridic involuntar din umeri, încercând zadarnic să mă scutur de povara neştiinţei… Dar nu-i aşa că nici voi nu ştiţi răspunsul? Nu-i aşa?!
________________________________
________________________________
Nu ştiu să scriu aşa ca ei, nu-mi iese-n nici-un anotimp, hipnotică e slova lor, parcă venind din larg de timp… Involuntar stau în genunchi în ceas târziu din multe seri şi mă gândesc că ei ştiu vraja de dimineaţă a lui ieri, că prizonier le e cuvântul şi îl plantează în grădini spre-a da în dar frumoasa-i floare pentru prieteni şi străini, c-au un destin care îi leagă de vers şi de metaforă, ştiu în ce chip se face vinul de vorbe într-o amforă… Şi vă îndemn să îi citiţi, să-i savuraţi pe îndelete, cu câte-un clic pe-aceste nume să-i invitaţi să vă desfete: psi, alma nahe, scorpio, dor, vavaly, lili3d, tiberiu, lafee, abisurile, dia na, roxana, dictatura justiţiei, some words, silving, max.
wow, cata harnicie aici la tine… ca sa numai spun ce frumos ne-ai „anacondeiat” pe fiecare ( m am recunoscut cu bucurie). duzina mea favorita e cea cu numarul 5 . imi place babuta hatra ( e cumva baba Dochia?). Spor in toate , nu doar in scris!
ApreciazăApreciază
Culmea e că de data asta nu v-am anacondeiat – pe niciunul – am scris înainte de a vă citi! Dacă există asemănări, sunt o pură întâmplare – sau, în fine, cu „puritatea” alterată de faptul că aceste cuvinte ne-au inspirat gânduri asemănătoare 🙂
Spor tuturor!
ApreciazăApreciază
Asta chiar ca e culmea. se confirma zicala aia cu cine se aseamana… scrie la fel :)). cuvintele-s de vina, evident.
ApreciazăApreciază
ştii prea bine dulce vin să torni în amfora cu toarte, ce ne dezleagă şi nu ne desparte… decât un cer, astăzi senin. şi când duzina ne adună chemând la primăvară, iară, ca un pisoi venit din lună eu te privesc şi mă-nfioară cuvânt şi gând… 😉 sunt amforă în vânt!
ApreciazăApreciază
Eşti pisoi visător, pe-un pervaz cântător, la fereastră de dor…
ApreciazăApreciază
da de ce nu te văd în tabel? 😦
ApreciazăApreciază
Eu n-am văzut tabelul când am intrat la tine. Mă duc să mă mai uit.
ApreciazăApreciază
sunt două postări… 😉 tabelul este în prima…
ApreciazăApreciază
Scuze, prima îmi scăpase 🙂
ApreciazăApreciază
Şapte laikuri şi-un cleştar 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru-acest dar 🙂
ApreciazăApreciază
Am luat bine aminte la duzina de cuvinte aşadar, n-am văzut slova CLEŞTAR 😆
ApreciazăApreciază
Cleştarul e darul pentru care ţi-am mulţumit, fiindcă l-ai adăugat la like-uit 😀
ApreciazăApreciază
Mno, bine-ai revenit. Ţi-am dus dorul, să ştii 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
Dar, cum i-am spus şi almei nahe, n-am revenit în adevăratul sens al cuvântului. E numai o… răbufnire de cuvinte 🙂
ApreciazăApreciază
Geaba-ncerci să negi: ai reveniiiit 🙂
ApreciazăApreciază
Timpul ne va dezvălui adevărul… 🙂
ApreciazăApreciază
Rămân impresionat!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: Următorul pas | Alma Nahe
ooo, impresionant! cling!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! Cling!
ApreciazăApreciază
•*¨)ჱܓ ღ¸.•*´¨`*•.¸ღ¸)ჱܓ ¸.•*¨)ჱܓ (ღ¸.•*´¨`*•. ( `•.¸
✿¸.•*¨`*•..¸✿ ✿¸.•*¨`*•..¸✿
╬♥═╬╬═♥=╬╬═♥╬╬═♥╬╬═♥=╬╬♥═╬
░░░░░░░░░░░░░ ░░░░░░░░░░░░░
ApreciazăApreciază
Îmi place limba asta, a zânelor 🙂 E ca un susur de primăvară!
ApreciazăApreciază
ooops! de aia ca m-am imprietenit cu masina de spalat si niste blide! Asa ca am luat-o iar pe aratura cu stelute si floricele!
ApreciazăApreciază
Maşina de spălat şi blidele dansează ca silfidele pe muzica zânelor din Ostrovul Minunilor! 🙂
ApreciazăApreciază
hahahahaahah!
juri ca danseaza!
ApreciazăApreciază
Prima ţine de ceas, destin
a doua de gând, involuntar, clandestin.
A treia te ţine prizonier,
îi dai chip gândului repetat, dar efemer.
A patra îţi înmiresmează dimineaţa,
şi orice anotimp ar fi, alegi duceaţa
vorbelor de-ndrăgostit.
Peste a cincea sar, voi ca să uit,
că babă o să fiu şi eu, ah, ce junghi!
Uite, deja mă doare şi-un genunchi!
A şasea-i cu plimbări, hipnotică, eheee, ce seri!
Mi-ai amintit că suntem adieri.
Şi la a şaptea îmi veni a zice-aşa:
Grădina Domnului e mare fiindcă are
grădini mai mici (mici filiale)prin care, fiecare
ne tot poftim la câte o plimbare,
din care ne întoarcem mai plini de alţii,
dar mai vii.
Bine-ai revenit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru splendida primire!
Dar asta-i doar o răbufnire,
o rafală de gând
turnat în cuvânt.
Mă mai întorc, o vreme, într-o tăcere
pe care-o s-o mai rup, când şi când,
cu plăcere.
ApreciazăApreciază
woow! frumos! cineva a avut inspiratie 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
(De fapt, cineva are mereu inspiraţie, dar lenea e mult mai mare ;))
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte: chip de înger | Dia na's blog
mai, mai da ce prolifica esti, si ce frumos au iesit toate…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina | Tiberiuorasanu's Blog
Reblogged this on gandvis.
ApreciazăApreciază
Ooo, multe mulţumiri!
ApreciazăApreciază
esti un adevarat talent! cu cata usurinta te joci cu cuvintele, le schimbi sensul si creezi expresii pline de emotii! 7duzini! chiar si titlul este colosal! sunt deosebit de impresionata! felicitari! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc foarte mult!
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Dar | calatorprintaramea
Pingback: Întrebarea zilei « Dictatura justitiei
Toate şapte-s fermecate
Cum le-ai scris, sunt minunate
Dar a cincea mi-e din toate
Cea mai dragã, cãci ea poate
Râsul sã-l stârneascã-n datã!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Şi mie tot a cincea îmi place cel mai mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Dumnezeule, dar tu nu faci altceva decât să aduni cuvinte și să le pritocești în mii de chipuri ? Combinări de n luate câte k ?
ApreciazăApreciază
Poate greşesc, dar cred că-s permutări de 12, şi până la 12! mai e loc berechet pentru cineva cu mult chef de joacă, cum sunt eu uneori… Păcat că nu ne putem permite să ne rezumăm viaţa la astfel de jocuri! 🙂
(De fapt, aş zice că se poate ajunge la mai mult de 12!, fiindcă fiecare permutare poate avea n variante, în funcţie de cuvintele cu care-o „asezonăm”, nu? :D)
ApreciazăApreciază
Pingback: Înflorire (duzina de cuvinte) | innerspacejournal
A cincea mi-a plăcut și mie mai mult. Dar și ultima cu dedicație… 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că avem gusturi comune 🙂
ApreciazăApreciază
Gradini de stele, roua din pahar… Frumoase duzini,nici nu stiu care-mi place mai mult,ma uimeste inspiratia si arta combinatiei 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Cu tine… | Cățărătorii
Șapte magice duzini… donezi inspirație? e pentru o cauză nobilă 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumesc… şi, da, donez, atât cât am, de ce nu? 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte… Prizonier | Dor De Dragoste
Pfff serpoiaico, ce harnica fusesi…. erai nevorbita? :)))) sasaito!!!!
ApreciazăApreciază
Păi sigur că eram nevorbită, n-ai văzut de când n-am mai scris pe-aici? 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: O porţie de matildină şi una de matildeală | ropot de secunde...