(psi-luneală)
Ei bine, am descoperit această puritate. Daaa!!!
Am descoperit-o la… peşti 😛 Ea depune icre, el depune lapţi. În afara corpului. Adică fără păcat trupesc! Iubire pură, ca apa limpede de izvor!
Alte păreri pe aceeaşi temă au astăzi: scorpio, psi şi toţi cei înscrişi în tabelul lui psi.
…mulţumesc! Nu găsisem nicio iubire pură oricât m-am gândit. Subiectivism cât cuprinde. M-ai convins!
ApreciazăApreciază
Mă bucur! 🙂
ApreciazăApreciază
nimic despre şerpi? 😆
ApreciazăApreciază
Hm, mă tem că ăştia se-ating unul de altul! 😆
ApreciazăApreciază
Ce tare! Ar mai fi florile care polenizeaza, pt ca au un „peste”!
ApreciazăApreciază
Avand „peste”, nu mai sunt chiar pure. Vezi intrebarea Cameliei… 🙂
Cred ca cea mai pacatoasa iubire este a vantului, ca el se strecoara peste tot si atinge tot ce intalneste. :))))
ApreciazăApreciază
Vântul ăsta… un pervers! 😆
ApreciazăApreciază
Chiar aşa, cum zice Vienela, pe flori le-atinge „peştele”! 😛
ApreciazăApreciază
:)) peştii şi iubirea lor, m-am umflat de râs. Oricât de pură ar fi iubirea lor, tot mai bine le şade la mine-n farfurie :))
ApreciazăApreciază
Şi eu am avut „revelaţia” asta când mă pregăteam să-i pun în tigaie! 😆
ApreciazăApreciază
Interesantă… puritate. 😀
ApreciazăApreciază
Şerpoaica dublă are numai şi numai idei interesante 😀
ApreciazăApreciază
Îs de acord cu tuşa Vero, nu-mi permit s-o contrazic! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Psiluneli- Puritatea în iubire | Cățărătorii
Asta da puritate: fara atingeri pacatoase, fara mofturi irositoare de timp, promti si la obiect in participatiune 50-50, egali si echidistanti.Tu pui ceva, eu las si eu ceva, si ce o iesi se duce pe apa …raului. Fara obligatii, fara reprosuri. Placut, vazut si pupat pietrele din rau. Vorba aceea: ne vedem la a doua piatra dupa cotul raului. Vii bine, daca nu poate trece alt pestoi si ceva, ceva tot iese. Nu ma gandisem la asa purittate in iubire. mi-a placut!
ApreciazăApreciază
🙂
Mă bucur că ţi-a plăcut.
ApreciazăApreciază
Si inca cum!
ApreciazăApreciază
Pingback: Puritatea în iubire | Iubesc Viaţa
Pingback: De Dragobete – Un soi de colaj cu dragoste | IUBIRI ÎNGHESUITE